Prezentul volum cuprinde poezii scrise în intervalul Februarie 2009  – August 2017, derulându-se precum filele unui calendar religios și familial, nefiind nevoie să fie datate, fiindcă cu trecerea zilelor, lunilor și anilor se poate deduce lesne sezonul și ocaziile cu care au fost scrise, parte dintre creații fiind prilejuite de aniversările succesive ale nepoțelui Ștefan căruia îi dedică întregul volum. Sunt poezii scrise fie la Sibiu, fie în satul Topârcea, nu puține dintre ele fiind mesaje lirice similare rugăciunilor și înălțării de slavă prin poezie Bunului Dumnezeu și Sărbătorilor creștinești. Alte creații lirice sunt dedicate celor dragi, fie în viață, fie trecuți în veșnicie, precum și Satului, Pământului, Cerului, Naturii, Omului…

Aș supranumi această carte drept „calendar poetic multianual” în care fiecare poezie marchează o zi anume, o lună anume, un sezon anume, un an anume, o sărbătoare anume, un eveniment anume, un personaj anume, o stare anume… Iar peste toate domnește starea imuabilă de spirit, de inocență, de puritate, de nostalgie, de lirism adânc, sfios, aproape confesional.

Romeo Tarhon

274 pg., poezie

ISBN 978-606-8639-76-5

Privind înapoi, am putea înțelege încotro ne îndreptăm. Nu dau lecții. Nici nu am pretenția de a fi făcut o carte. Aici sunt doar fragmente cărora le lipsește un liant. Liantul este în cititor, nu în scribul care a adunat aceste bucățele de mozaic. Nu există „drept de autor”. La urma urmei, nici nu cred în ideea de „copyright”. Este o imbecilitate creată de sistemul capitalist.  Cui aparțin cuvintele? Unui popor. Cui aparțin gândurile cuiva? Culturii care l-a creat. În spatele fiecărui „autor” stau mii de ani de gânduri, de filosofi uitați, anonimi sau faimoși. Toți plagiem câte ceva, deci nu putem pretinde că ne aparține ceva. Deci, da, puteți multiplica, fotocopia, fura, posta pe Internet orice din această carte. Chiar toată! Nu-mi aparține. Nimic nu ne aparține în afara sufletului nostru. Insomnii plăcute, cititorule!

Am spus „înapoi” deoarece îmi pare că, din punct de vedere cultural, mergem înainte ca racul. Înapoi deoarece aceasta nu este o carte. Și mai ales nu are un autor, ci mai mult pe cineva care a cules și a ales dintre multe cărți. Nu este o carte deoarece acestea sunt doar gânduri disparate, fără o coeziune evidentă, fiind doar frânturi din cărțile pe care le-am savurat. Mai bine spus, nu este o carte, ci lupta mea împotriva uitării. În primul rând al uitării mele. În ultimul rând, al uitării generalizate.

Lasciate ogni speranza, voi ch’entrate… (Mădălin Matica)

ISBN 978-606-8639-74-1

eseu, 166 pg.

Ceea ce trebuie amintit, este faptul că în fiecare casă de oameni săraci și nevoiași există o mare speranță în Dumnezeu, o speranță în bine și o speranță în liniștea sufletească, 
deși, uneori, aceste speranțe sunt departe și deșarte, fără a avea vreo posibilitate de schimbare a cursului vieții în bine; dar, fără ajutorul Celui de Sus, nu se poate face nimic.

(BANUL, OCHIUL DRACULUI)

*

„Copilării furate” trebuie să devină doar un manifest al unor timpuri trecute… Și depinde de fiecare dintre noi, în orice parte a vieții am fi, ca timp a ceea ce ne-a mai rămas, să ne
îndreptăm propriile greșeli sau să le compensăm, atât cât putem, pe cele ale semenilor nostri.(Cezar Adonis Mihalache)

*

Fără har, această miniepopee a satelor uitate, înainte de Dumnezeu, chiar de către oameni, pentru că Dumnezeu nu poate uita ceea ce nu există în micime, ar fi reprezentat crochiuri de gazetă. Fără date, fără loc, fără nume, oricum le-am fi regăsit, peste timp
si în orice loc, si ne-am fi regăsit în ele. De o parte sau alta „liniei”, sistem-blazare. (Prof. Dr. NICOLAE GEORGESCU)

*

Mihaela Dana Chioariu-Topârcea se dovedește a fi un adevărat ambasador al românismului și o meritorie aspirantăl a calitatea de membru al Uniunii Scriitorilor din România. De aceea, mă consider un editor și un coleg scriitor privilegiat. (Romeo Tarhon)

ISBN 978-606-8639-73-4

proză

Aidoma unei legende; contrapuneri… Așa s-ar decripta, filă cu filă, noile petale de inspirație pe care ni le oferă Petru Jipa… Și se resimt suspinele de aduceri-aminte ale poetului, ce va fi plâns metafora pe corabia muzei Loreley, dar și revoltele adâncite în vers ale piraților ce ne-au zdrobit poemele de metafore zidite până cândva în preajma noastră…

„Mireasa din grotă” contrapune din titlul volumului puritatea cu terifiantul. O așternere rânduită în străpungeri ale binelui asupra răului în versuri construite și reconstruite din metaforicele povești ale munților noștri.

Dar, mai ales, te surprinde poate cea mai vizibilă contrapunere: el, poetul de metafore, contra acelui „Kramer” din motto-urile ce însoțesc parte dintre poeziile noului său volum. Motto-uri menite a împlini pildele din versuri și care, de ar fi împreunate între filele unei alte mirese poetice, ar puncta cititorului, albul din întrezărirea metaforelor, acea luminiță de la capătul (ne)grotelor de vers, prin care se zidește pe retina minții, pâlpâind, însăși mireasa, ca o străfulgerare de lumină dătătoare de speranță, într-o geană de vers pe care, poate, poetul nu o conștientizează, nu încă!, dar îi va fi curs ca inspirație din vârful peniței: poezia în respirație haiku. Este, iarăși, o contrapunere ce stârnește imaginarul: „motto”-ul de inspirație clasică și „haiku”-ul ca transpunere, chiar transcendență, spre un alt altceva. Și nu ne-ar surprinde revărsarea următorului izvor de metafore „jipaniene” sub forma picăturilor, puține, dar complete tocmai prin puținul lor, al unui următor volum cu versuri haiku. O poezie evolutivă, de la versul de început al acelui „hokku” tangibil în mesajele din primele poezii, dar nu complet regăsibil, la șirul de versuri „de” și „în” completarea într-o privilegiată, și din ce în ce mai sesizabilă, nu doar ca umbră de poem lăsată peste geana de imaginație a cititorului, neîncorsetat în reguli stricte, în completarea, așadar, a poeziei-motto dintr-un haikai ce se anunță drept împlinire și contemplare în filele „jipaniene”.

Cezar Mihalache Adonis,

scriitor

Maria Udrea inspiră mireasmă de iubire și expiră elixir de poezie. Versurile sale cântă și încântă, curg melodios în ritmuri clasice. Exersându-și nativitatea lirică mulată pe sufletu-i limpede și generos, uimește și cucerește încă de la acest prim volum de autor special din pleiada „curentului  douăzecist” de poeți ai deceniului doi din mileniul trei, unde îi este locul și Mariei Udrea, al cărei talent  înflorește. Fără un limbaj poetic sofisticat, fără aliniamente lingvistice sinuoase, această poetă care s-a descoperit pe sine la vârsta maturității, exersează cu mare succes  elegia, dar și speciile lirice cu formă fixă, între care rondelul și dublul rondel, sonetul, ronsetul, pantumul, glossa… Scrie mai ales poezie de dragoste, dar și poezie patriotică, meditativă, satirică… excelând în a crea „replici” lirice inedite, care nu sunt pastișe, ci artă. (Romeo Tarhon)

170 de pagini,

ISBN 978-606-8639-71-0

Romeo Tarhon este Poetul timpurilor noastre, ale cărui creaţii lirice de mare valoare stilistică vin să demonstreze realitatea de necontestat a faptului că limba română, născută în cele mai vechi timpuri, va continua să fi e un izvor nesecat de inspiraţie şi de inovaţie literară, lexicală, prozodică, pentru Poeţii şi Prozatorii care fac artă din dragostea pentru Cuvântul-Altar al naţiunii. Poate că Poeţii hărăziţi să fi eiPoezie sunt puţini la număr, dar Vocea lor, cu siguranţă, se va face auzită şi trăită peste timp. Şi, atâta timp cât ei,desăvârșindu-l, vor duce Cuvântul la rang de artă sacră, sfinţindu-l prin Har, Limba va fi mereu vie şi mereu va fi o forţă care va răzbate în pofi da tuturor epigonilor şi a celor care caută din invidie să defăimeze valoarea autentică, spurcând Limba. Datorită dăruirii unor creatori și mentori de valoare, stigmatizaţi de-o „lume mică şi anostă”, vor fi descoperiţi şi vor creşte mereu alţi poeţi și prozatori care vor asigura triumful Limbii şi Literaturii Române.

ISBN 978-606-8639-69-7

poezie, 184 de pagini

Compusă din acte, scene şi tablouri cvasidramaturgice în fiecare piesă lirică, fenomenologia poetică a Amaliei Năcrin îşi are izvorul tămăduirii (!) în cleștarul inepuizabil al inspirației divine din care își extrage forța creației, apa vie indispensabilă setei de poezie. (Romeo Tarhon)

Poeta Amalia Năcrin nu măsoară cu ruleta versului visele zburătoare… Nu le pune cătușe pentru a nu mai hoinări fără identitatea. Ea scrie versuri, nu pe hârtie, ci direct pe tâmple de așteptare. Scrie în cioburi de vise legate de imaginar prin eșarfe de trup. Scrie în necuvintele abstractului. Ici, se revarsă spre noi; exploziv într-o pleiadă de lanuri de maci… Colo, cotrobăie răscolit verdele alb prin tavernele identităților noastre. (Cezar A. Mihalache)

ISBN 978-606-8639-61-1

108 pagini, poezie

Spre deosebire de marea majoritate a celor care s-au apucat de poezie târziu, spre maturitatea deplină, Nicolae Panait are are șansa să devină un poet autentic, să depășească etapa de aspirant, de versificator cântător și încântător a trăirilor firești vârstei și intrinseci „formatului” său adolescentin și post-adolescentin inocent, sentimental, calin, visător, hrănind spiritual iubirea și hrănindu-se din iubire.

Nicolae Panait este poetul elegiilor lin curgătoare, ducându-mă cu gândul la trăirile eminesciene transpuse în stihuri suave, cu zvon de romanțe, cu parfum de tei, cu freamăt de codri și sclipiri de lac încărcat de nuferi, cu rătăciri emoționante în mirajul naturii virgine, cu nostalgii și vise răscolitor de simfonice, de cantabile…

Descoperindu-l și citindu-l pe tânărul Nicolae Panait, curând avea să mă anime revelația de a retrăi și resimți parfumul de epocă al stihurilor frumosului, îngânduratului, romanticului și genialului Poet al Neamului, a cărui identitate lirică se regăsește în aceste câteva inconfundabile versuri: „Fiind băiet păduri cutreieram / Şi mă culcam ades lângă isvor, / Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam / S-aud cum apa sună-ncetişor: / Un freamăt lintrecea din ram în ram / Şi un miros venea adormitor…” (Romeo Tarhon)

ISBN 978-606-8639-67-3

poezie, 122 de pagini

Originară din satul marelui poet George Topârceanu, romanciera și poeta Dana Mihaela Chioariu-Topârcea este un eminent ambasador al limbii, literaturii și culturii române în Italia și în Republica Moldova, dar și o scriitoare valoroasă aspirantă la un loc meritat în Uninunea Scriitorilor din România. Sunt mândru că am recomandat-o și îndrumat-o
în 2016 pentru a-mi deveni coechiperă în Uniunea Scriitorilor din Moldova –USEM. Palmaresul domniei sale este impresionant în ceea ce privește numărul de diplome,
distincții, premii, referințe și recunoașteri în prestigioase publicații din Italia și din România, toate acestea constituind piesele de mare greutate din dosarul de viitor membru al mai
multor uniuni și asociații din breasla artelor scrise și a culturii. (Romeo Tarhon)

poezie, 198 pagini

ISBN 978-606-8639-65-9

Poezia te ajută să simți o frumusețe pe care altfel doar o poți privi. Multe dintre poeziilor mele nu sunt complete, ele având strofe în lucru. Vreau să impresionez mai ales prin idee și metafore.

Ca antreprenor îmi dau seama că poezia mea este un produs nou pe piață și vreau să încep cu o calitate medie, iar performanța se va observa în volumele ulterioare.

Vă invit să-mi citiți versurile care trădează lumea minunată a visurilor mele.

Autorul

ISBN 978-606-8639-63-5,

poezie