„Practica  asumării răspunderii şi a prezentării de scuze diplomatice este şi o reflexie a gradului de civilizație şi cultură, de dezvoltare a democraţiei la care statele respective au ajuns ele alegând ca prin aceasta, fie şi simbolic, să aducă o reparaţie memoriei lor colective, dar şi să deschidă calea reconcilierii istorice. […] Istoria a consemnat pentru eternitate întregul cortegiu de crime abominabile săvârşite de Ungaria horthystă asupra românilor transilvăneni. Acestea nu vor putea să fie şterse niciodată din paginile istoriei României şi ale celei universale şi vor murdări pentru totdeauna acel capitol din istoria Ungariei, generând reverberaţii toxice în memoria colectivă a maghiarilor. Exprimarea de scuze sau regrete faţă de România ar constitui, în primul rând, o pacificare a memoriei maghiarilor, mult mai necesară Ungariei, dar care, cu siguranţă, ar pune bazele unei reconcilieri istorice autentice româno – maghiare.“ (Autorul)

ISBN 978-606-9020-37-1

Apărută inițial în limba română, lucrarea „Renăscut din cenușa uitării” este republicată în limba franceză, într-o ediție completată și adăugită: „A fost vorba despre o operațiune financiară licită imensă grație unui plasament de 476 de miliarde de lei (la nivelul anului 1995), în care personaje precum Gileru, Stănescu, Iancu din, și sub acoperirea, inclusiv de jurământ, a unor loji masonice au încercat să „extragă”, acoperindu-se prin decapitalizarea BDF aruncată în spatele lui Andrei Sever Mureșan, peste 12 miliarde. Peste ani, redeschiderea unor pagini din dosarele BDF, și identificarea unor jongleri cu document false introduse de aceștia, mergându-se până la punerea la dosar a unor contract vădit false, dar  care au putut fi evidențiate ca atare doar în momentul în care s-au sesizat neconcordanțe neobservabile chiar și unor experți”. (Autorul)

ISBN 978-606-9020-38-8, 186 pg.

De ce loviți biserica creștină?
De ce loviți în sfânta temelie?
De ce loviți în moșii și strămoșii,
Ce s-au hrănit cu Sfânta Liturghie?

De ce loviți în Maica ce adună
Mulțimi de suflete în suferința?
Ce și-au pierdut încrederea în oameni,
Dar au găsit lumina prin credință?

De ce loviți iubirea dintre oameni?
De ce loviți în tot ce e mai sfânt?
De ce loviți în libertatea vieții,
Ce ne-a lăsat-o Domnul pe pământ?

De ce-ncercați să adormiți poporul,
Târându-l în satanice ispite,
Și împletiți minciuna în discursuri,
Și-o ridicați la rangul de virtute?

De ce ucideti visuri inocente?
De ce-ați băgat speranța-n carantină
Și ați oprit în loc copilăria
Copiilor ce nu au nici o vină?

Demult ați plănuit perfid lucrarea,
Ce va să strice sângele curat,
Ca să stricați creația divină,
Să duceți omenirea în păcat.

Când va veni Hristos Mântuitorul,
Pământul va trăi din nou lumină
Și veți cădea în focul din adâncuri
Și voi și cei ce astăzi vi se-închină.

ISBN 978-606-9020-34-0,

poezie

De-acum ucidem fluturi şi ridicând din umeri

Ne adormim iubirea cu despărţiri molâi;

De-acum te uiţi ‘nainte şi treptele îţi numeri;

De-acum mă-ntorc în haos la clipele dintâi;

De-acum privim cu spaimă şi milă-n insectare

La marile arípe strivite printre foi;

De-acum ne urmăreşte aceeaşi întrebare:

“Cum a ajuns o larvă să mişune prin noi? “;

De-acum mi-e zborul negru; de-acum săruţi pământul

Căci dincolo de vise, arsura de făclii

Ne-a învăţat ce-i Iadul şi ne-a zdrobit avântul;

De-acum răspundem tandru: “Eram nişte copii!“;

  De-acum cerșim arípe prin alte aşternuturi,

  De-acum e strâns polenul; de-acum ucidem fluturi.

Sonet 30 (CCLXXIV)

ISBN 978-606-9020-31-9, poezie

…Să ținem cont că iubirea este o experiență umană profundă și universală, care continuă să fie relevantă și căutată în relații și în viața fiecăruia dintre noi. Mă gândesc și ce mai reprezintă adevărul, apoi vreau să ajung la Jean Paul Sartre. Atâta timp cât cuvântul „adevăr” este unul foarte important și valoros în comunicarea umană. Adevărul reprezintă o declarație sau o afirmație care corespunde cu realitatea sau cu faptele. Deși în societatea contemporană apar diverse perspective și interpretări ale adevărului, consider că acesta nu va expira sau își va pierde din importanță în acest secol sau în viitor. Chiar dacă există subiectivitate și discuții în legătură cu adevărul, conceptul în sine se bazează pe căutarea și exprimarea corectă a faptelor și a realității. (Autorul)

ISBN 978-606-9020-36-4

Dacă vrei să-nțelegi povestea unui om, află-i codrii prin care l-au purtat pașii… Află-i poienile în care s-a refugiat de viața-i furată, confiscată, agresată, mutilată de cei din jur, află-i bucuriile din șoaptele desfrunzite precum frunzele plecând în toamnă să poarte poveți și înțelegeri ca descoperiri ale înțelepciunii-nruginite așa cu ar trebui să curgă și încărunțirea noastră în senectute. Murmurul Liei Poieniță este un fior ce încearcă a desfrunzi din propriile păcate lumea. În care încearcă a se-nțelpții, măcar cu un ram nerupt din cartea vieții, măcar cu un inel în plus de fericire la trunchiul unei vieți îmbolnăvite într-o lume bolnavă, într-o lume înrăită, într-o lume care, parte din cercurile ei ani de viață, ar trebui să fie cu totul altfel. Ar trebui să fie precum razele de lumină ce pătrund în adâncul pădurilor. Ar trebuie să fie demnă și falnică precum stejarii… Dar, adesea, mulți prea mulți viermi se adăpostesc în trunchiurile de viață aidoma cucilor înstrăinând acel acasă al altora…

Cezar Adonis Mihalache,

scriitor și editor

ISBN 978-606-9020-29-6

Nu doar o crimă… Zeci, sute, mii… Și nu doar un ucigaș… Ci atâția ce ne privesc cu ochii reci, goi, inumani de dincolo de ecrane… Și doar numărul lor poate să-l echivaleze pe cel al acelora omorâți în genocidul criminalului fără-de-răspundere, sistemul… Și fiecare dintre acești ucigași din structura guvernamental-administrativă este un criminal în serie… În serie politică, cu omoruri prin deciziile luate, prin normele și normativele impuse, dar și prin malversațiunile achizițiilor de aparate medicale, știute a fi precare dinainte de cumpărare, și care, la rândul lor, ucid… (…) Știm că nu există vină fără vinovați… Dar tăcem spășiți… Poate ne mai lamentăm pe la colțurile de lume ce devin muchiile coșciugelor ce ne sunt bătute în cuie dimprejurul fiecărui os și bucată de carne în timp ce încă ne mai respirăm vinovăția de a vrea să trăim… Și doar privim cu un soi de revoltă cum se strâng morții pe listele realizărilor guvernamentale, cum ni se înșiră cei omorâți pe drumul crucilor fără de cruci, însoțiți în noapte doar de lama tăioasă a unui excavator, cum se adună pe conștiința tot mai palidă de sub sceptrul neconștiinței acelora ce ne conduc, cum se strâng împlinind însăși moartea vieții, și toate din cauza criminalilor ce au puterea de a ucide prin hârtii, decizii, indolențe… (Cezar A. Mihalache)

ISBN 978-606-9020-35-7

415 pagini

Director și redactor-șef al săptămânalului „Națiunea” (Europa și Neamul Românesc/Continuitate pentru Neam și Țară), Cezar Adonis Mihalache este autorul mai multor cărţi, printre care volumul de pamflete politice „Negustorul de iluzii sau tragedia unei neputinţe”, volumul de eseuri şi proză scurtă „Destine”, monografia „Renaşterea Ligii Navale Române”, biografia literară „Călător pe ulițele cerului” şi volumul de note, reportaje și interviuri „Revolta”. Acesta din urmă cuprinde și filele singurului jurnal de front scris de un militar, ca paraşutist al unei unități din Caracal, în timpul evenimentelor din decembrie ’89 şi martie 1990. În 2012 publică cartea-document „Renăscut din cenușa uitării – între Dacia Felix și Leumi Bank”, doi ani mai târziu volumul „Decembrie 89 – Ce a fost, ce rămas…”, iar în 2016 compendiul de publicistică naționalistă (2000-2016), de peste 600 de pagini, „Jos gheara de pe țara mea! (manifest pentru națiune)”. În 2018, în cadrul Târgului de carte Bookfest, lansează volumul de critică literară, „Cartea cărţilor: recenzii, prefeţe, note de editor”, iar un an mai târziu volumul „Centenar, extremă neputință…”

ISBN 978-606-9020-30-2,

critică/eseuri, 187 pagini

*Comandă AICI

Nu știu în care măsură ar trebui să fiu dezamăgit că sunt perceput public și publicistic doar ca poet și ceva… jurnalist, și nu și ca prozator – creator de proză scurtă și foarte scurtă în genul literar pe care l-am inventat și consacrat drept ”proză paradoxală”, dar o brumă de părere de rău mă întristează uneori, pentru că nu sunt perceput în primul rând drept romanicier. E drept, nici nu am mijloacele necesare remarcării mele de scriitor de mare întindere, deși am publicat două raomane pe care încă le cred definitorii și de referință în ceea ce mă privește: Baladă pentru lacrimi, pâine și vioară” scris în 1985 și ”Forța cincea” scris în 1993, având la sertar încă trei romane de dinainte de 1989, ca o dovadă că, totuși, exista”literatură de sertar” când ne-a surprins pe toți prăbușirea comunismului așa cum îl știam și suportam și înlocuirea lui cu un postcomunism mascat ideologic și corcit cu mult visatul capitalism pe care îl suportăm sceptici și resemnați de trei decenii. (Romeo Tarhon)

ISBN 978-606-9020-33-3

În liniștea de timp acum

„cogito ergo sum”

și a mai rămas un colț de sunt

din nostalgia de pământ.

În liniștea scoarței de copac

se pierde liniștea-n iatac,

adevărul se așează pe un tiv

zidit în piatra unui zid.

Chiar fermecat de o magie

compun în gând o poezie,

pomii se întorceau spre tine

cu semne și iubiri nubile.

ISBN 978-606-9020-11-1

Poezie