Aidoma unei legende; contrapuneri… Așa s-ar decripta, filă cu filă, noile petale de inspirație pe care ni le oferă Petru Jipa… Și se resimt suspinele de aduceri-aminte ale poetului, ce va fi plâns metafora pe corabia muzei Loreley, dar și revoltele adâncite în vers ale piraților ce ne-au zdrobit poemele de metafore zidite până cândva în preajma noastră…
„Mireasa din grotă” contrapune din titlul volumului puritatea cu terifiantul. O așternere rânduită în străpungeri ale binelui asupra răului în versuri construite și reconstruite din metaforicele povești ale munților noștri.
Dar, mai ales, te surprinde poate cea mai vizibilă contrapunere: el, poetul de metafore, contra acelui „Kramer” din motto-urile ce însoțesc parte dintre poeziile noului său volum. Motto-uri menite a împlini pildele din versuri și care, de ar fi împreunate între filele unei alte mirese poetice, ar puncta cititorului, albul din întrezărirea metaforelor, acea luminiță de la capătul (ne)grotelor de vers, prin care se zidește pe retina minții, pâlpâind, însăși mireasa, ca o străfulgerare de lumină dătătoare de speranță, într-o geană de vers pe care, poate, poetul nu o conștientizează, nu încă!, dar îi va fi curs ca inspirație din vârful peniței: poezia în respirație haiku. Este, iarăși, o contrapunere ce stârnește imaginarul: „motto”-ul de inspirație clasică și „haiku”-ul ca transpunere, chiar transcendență, spre un alt altceva. Și nu ne-ar surprinde revărsarea următorului izvor de metafore „jipaniene” sub forma picăturilor, puține, dar complete tocmai prin puținul lor, al unui următor volum cu versuri haiku. O poezie evolutivă, de la versul de început al acelui „hokku” tangibil în mesajele din primele poezii, dar nu complet regăsibil, la șirul de versuri „de” și „în” completarea într-o privilegiată, și din ce în ce mai sesizabilă, nu doar ca umbră de poem lăsată peste geana de imaginație a cititorului, neîncorsetat în reguli stricte, în completarea, așadar, a poeziei-motto dintr-un haikai ce se anunță drept împlinire și contemplare în filele „jipaniene”.
Cezar Mihalache Adonis,
scriitor
