„O fire sensibilă, mereu în căutare de lucruri și evenimente frumoase, Magda și-a construit o lume a ei, cu multă lumină și culori calde, o lume în care ea tronează, invitându-i pe toți cei care o cunosc, să-i admire strădania de a oferi bucurie și frumusețe. Lumea Magdei este una idilică, în permanentă căutare de scene romantice, în care ea joacă rolul principal după scenarii proprii, în decoruri frumos colorate și cu finaluri fericite. Încercând să înlăture agrestul din lumea în care vrea să trăiască frumos, Magda își provoacă inima să construiască vise adolescentine, cu speranțe și așteptări de dragoste pură. Toată lupta și toată zbaterea ei de a-și făuri această lume plină de vise, în care cel mai important din toate visele este numele ei apărut pe o carte, s-a împlinit. Cei care vor s-o cunoască pe Magda vor putea afla cum și ce iubește, ce visează, cum trăiește, cum se roagă, vor descoperi o lume în care trăiește „ea și numai ea”.  (Ilarion Bârsan)

poezie, ISBN 978-606-8639-09-3

Volumul de față reia mare parte din singurul „Jurnal de front” scris în Decembrie ’89 de către un militar al Armatei Române și, mai ales, singurul apărut în presa vremii. Singurul scris în vâltoarea evenimentelor, nu „fabricat” din amintirile și impresiile culese de către revoluționarii-scriitori de mai târziu!Scris atunci pe foi și cartoane găsite prin locurile prin care evenimentele l-au purtat… Scris sub prelatele camioanelor în spatele protestatarilor, „huliganilor” și apoi a revoluționarilor din Timișoara, scrijelit la marginea pistelor de aeroport asteptând „teroristii”, pe coridoarele Palatului Victoria, așteptând… minerii, ori pe holurile Palatului Culturii din Târgu Mureș, printre zidurile și peste podelele pline de sângele românilor bătuți de etnicii maghiari în Martie ’90…

Apărut în prima sa ediție abia în 1999, dar „tras” în foileton în curajoasa revistă „Europa” încă de la începtul anilor ’90, jurnalul militarului parașutist a fost completat în acea primă ediție de întâiele sale constatări ca reporter. Fostul parașutist s-a transformat în jurnalist și, bătând locurile atinse de evenimentele din Decembrie ‘89 și Martie ‘90, avea să aducă în acele pagini frânturi ale unor adevăruri ignorate de presa vremii.

În actuala ediție, „Revolta” de atunci, din 1989, continuă… Cel puțin în sufletul parașutistului. Iar la sfârșitul unei decade de aproape un sfert de secol, revolta parașutistului militar nu s-a transformat în resemnare. An de an, a crochiat impresiile de ziarist peste amintirile participării sale la Revoluție, iar mai apoi în vâltoarea evenimentele din Februarie – București și Martie – Târgu Mureș. Paginile jurnalului se transformă acum într-un manifest în care notele și însemnările de început se completează cu opiniile și strigătele mult mai acide ale jurnalistului de mai târziu.

memorialistică, 112 pagini

ISBN 978-606-93458-9-4

De n-ar fi Poetul – care să ne smulgă din starea aceasta de sedați, de amorțiți în simțirile noastre de indivizi sociali, aparținători unei națiuni cu Istorie, am realiza, oare, dramatismul condiției noastre post-comuniste? De n-ar fi Poetul, am realiza noi că suntem marionete umile în mâinile unor nababi fără Dumnezeu, păpușari vicleni care regizează piesa așa-zisei democrații euro-atlantice? Maestre Romeo Tarhon, sunteți Tribunul vremurilor noastre, Condeiul care trezește, Cuvântul care doare – ca să constatăm că suntem încă vii… Fie-vă mereu Verbul… bici care spintecă tăcerea – și tăcerea vinovată, și tăcerea inocentă! Plesniți cu metafora dumneavoastră usturătoare negustorii care și-au întins tarabe în templu! Poate că, astfel, Dumnezeu se va reîntoarce în bisericile goale ale celor care L-au surghiunit, iar copiii noștri vor putea spera la o înviere pământească în vatra neamului. (Prof. Gheorghe Pârlea, un cititor…)

poezie, 125 pagini

ISBN 978-606-93231-7-5

„Păstrează-ți visele vii. Înțelege că pentru a realiza ceva trebuie să aii încredere în tine, viziune, muncă, determinare și dăruire. Amintește-ți că toate lucrurile sunt posibile pentru cei care cred” (Gail Devers).

Ce putem spune atunci când realitatea  crudă nu poate fi învinsă, și, uneori, sensul vieții noastre nu își poate afla direcția corectă? Nu îți mai rămân decât speranțele ancorate pe crestele viselor. Mereu ne dorim să evadăm din real în ireal și să zăbovim acolo unde sufletul se regăsește pe sine. Acolo unde tărâmul realității se sfârșește și începe ficțiunea…. Acolo unde unde visele pot captiva imaginarul.

De la astfel de aspirații a prins sens proiectul antologiei „Vise Târzii”, aflat pe o insulă  a speranței cu ceva timp în urmă. S-a născut din dorința evadării din real într-o lume lirică sublimă, ideală, care și-a  deschis larg porțile la inițiativa mea și a unor inimoși iubitori de poezie.

Necuprinsul imaginației creative nu are limite, nu are hotare, nu necesită condiții speciale, ci doar rezonanță.  Stăpâni pe propria imaginație în lumea reală încercată de grele suferințe existențiale,  am intrat în rezonanță mai multe suflete rătăcind în căutarea liniștii, iubirii, împăcării cu înșine, conștienți că mai avem nevoie și de hrană spirituală. Mai mulți creatori de poezie, într-un timp foarte scurt, ne-am unim forțele pentru realizarea acestui volum antologic.  Dăruirea a triumfat fiindcă ne-am dorit cu tărie realizarea acestei cărți cu 34 de co-autori în doar o lună din momentul popularizării propiectului.

Am urcat, astfel, împreună, într-o arcă a diversității lirice. Fiecare vers, fiecare metaforă, fiecare vibrație interioară reprezintă creații unice, de o frumusețe copleșitoare. În fiecare poezie se simte sufletul creatorului și duhul Creatorului. În fiecare suflet  a încolțit o floare de o neasemuită candoare și coloristică unde fluturii dansează pe muzica inimii poetului. Am urcat împreună, suflet cu suflet, În arca paradisiacă a  visului unde natura este mirifică, păsările fascinează, cerul este divin, suflat cu purpurină sclipitoare, primăvara este îmbrăcată în culori exotice, copacii sunt falnici, viețuitoarele sunt nemuritoare și  dragostea ne copleșește.

Ne regăsim precum într-o dumbravă minunată a copliăriei, departe de realitatea itot mai respingătoare. În virtual și în spiritual ne prindem cu drag de mână într-un vals al lirismului pur, dăruind și primind în dar.  Suntem fascinați și minunați ca și cum am  trăi ultima clipă a existenței noastre în puritatea  frumosului total. Și simțim că visele nu sunt niciodată târzii atâta timp cât credem în noi și în poezie cu tărie.

În paginile acestei cărți ne-am contopit fiecare cu propriul Eu și ne-am întâlnit, suflet cu suflet, pe o planetă a viselor târzii pentru cei mai mulți dintre cei consacrați și mai în vârstnici, dar și a viselor timpurii pentru cei aflați la primul pas în această lume fascinantă.  Le mulțumesc tuturor prietenilor poeziei care au pășit alături de mine pentru realizarea acestei minunate cărți cu vise. Sper să repetăm curând  fenomenul, să recidivăm…

 Elena Buldum, coordonator volum        

antologie poezie, 391 pagini

ISBN 978-606-8639-02-4

„Provin dintr-o familie simplă din satul Rădulești, județul Vrancea. Îndepărtarea de locurile natale atât de dragi mie a făcut să se nască unele umile versuri dedicate lor. Primele mele poezii s-au zămislit ca o revoltă față de situația reală, crudă, în care ne zbatem ca popor. (…) Nu m-am considerat niciodată un poet. Încerc doar să îmi exprim în scris gândurile și sentimentele pentru tot ceeea ce înseamnă România de acasă în adâncul ființei mele trăitoare  aici, în Cetatea Eternă: Roma…” spune cu modestie Vasile David, un prieten îndrăgit al poeziei și al poeților.

poezie, 132 pagini

ISBN 978-606-93458-8-7

Toma Petrescu – „Conspirația Lojilor/ Francmasonerie și creștinism”

(Lucrare cu caracter istoric documentar, reeditare)