Chiar dacă în literatura de specialitate, volumele și tratatele dedicate kinetoterapiei sunt des întâlnite, manualul de față are propria-i identitate dată de metodologia practică, individualizată, a autorului.

Construit ca set de Note de practică pentru studenți, și nu numai, manualul se constituie într-un îndrumător structurat pe cele mai des întânite afecțiuni neurologice în care  kinetoterapia poate conduce la ameliorarea simptomatologiei specifice accidentelor, incidentelor și afecțiunilor neurologice. Contribuția majoră a autorului este reprezentată, în primul rând, de strângerea în acest volum a descrierii sumare a afecțiunilor neurologice, dar, mai ales, a structurării recuperării kineto în obiective, mijloace și metode ce asigură, împreună, succesul terapiei.

De altfel, importanța volumului rezidă nu doar din rostul lui ca opis de Note de practică, dar și prin contribuția pe care și-o aduce în cadrul literaturii de specialitate în domeniul neuroreabilitării, domeniu în care România  are o experiență de dată recentă (30-40 de ani), eforturile ultimilor ani transformând-o într-o țară cu performanțe remarcabile, cu lucrări și volume recunoscute internațional. Chiar dacă, în esență, volumul are caracterul specific unor Note de practică, prin conținutul și modul de prezentare, extrem de bine ilustrat, lucrarea excede unui manual de specialitate pentru studenți, kinetoterapeuți și medici rezidenți, apropiindu-se de caracterul unei lucrări de referință, un volum bine definit și cu un loc cert în cadrul literaturii de specialitate.

Lucrarea „Kinetoterapia în Afecțiuni Neurologice” evidențiază rolul kinetoterapeutului în recuperarea bolnavilor cu probleme neurologice, fiind și o dovadă în plus că, în cadrul procesului terapeutic complex al neuroreabilitării, kinetoterapeutul (alături de ceilalți specialiști implicați – de la neurolog la psiholog și logoped, de la ergoterapeut la medicul de medicină fizică și recuperare) reprezintă unul dintre elementele centrale, dar și de simbioză interdisciplinară, și care își aduce aportul specific identificării celor mai eficiente căi de recuperare a bolnavului.

În acest volum, aspectele teoretice sunt bine conturate de notele specifice evaluării și recuperării practice, conferind cărții caracterul unei lucrări echilibrate în care autorul abordează, ca specialist kinetoterapeut, domeniul extrem de complex și inderdisciplinar al Neuroreabilitării. Pentru că un kinetoterapeut nu este doar un specialist bine documentat, ci, în momentul contactului cu bolnavul, al empatizării cu aceasta, al identificării specificității suferinței acestuia și individualizării programului de terapie fizică, el trebuie să devină nu doar prietenul bolnavului, ci și un adevărat membru al familiei acestuia. El trebuie să-și adapteze cunoașterea și metodica pentru a reuși să insufle curaj pacientului în abordarea terapiei specifice, dar și încredere pentru ca acesta să lupte și să nu renunțe la programul stabilit, până la primele ameliorări putând fi, uneori, cale lungă.

Așadar, valoarea unui kinetoterapeut depinde nu doar de capacitatea acestuia de a se informa și documenta cu noutățile specifice literaturii de specialitate, ci și de priceperea lui, de precizia manevrelor, maniera cu care provoacă, facilitează și coordonează reacțiile pacientului, abilități care îl transformă, dintr-un element al unei științe interdisciplinare, într-un cumul interdisciplinar.

Cezar Adonis Mihalache,

editor

Am ieșit din Anul Marelui Centenar cu același gând al speranței. Că poate la următoarea mare celebrare, la 150 de ani sau la bicentenar, va fi altfel. Și vom fi și noi altfel. Mai responsabili, mai conștienți de rostul nostru… Și vom avea cu adevărat guvernanți și bărbați în stat care să ducă în lume mândria unor momente unice în existența unui om. În existența și, de ce nu?, poate gloria existenței lui…

Sigur, va fi nevoie cu mult mai mult decât invocarea speranței… Căci, dacă la 150 de ani sau la 200 de ani de consemnare a Marii Uniri vor mai exista lotrii în funcții de conducere, vom vorbi despre Unire doar din perspectiva unei cărți a trecutului istoric. Pentru că de ne vom mai lăsa conduși așa, nu vom mai fi noi cei de acum. Nici Țara de astăzi, nici idealurile, nici perspectivele, nici resursele… Și nu va fi nevoie nici măcar de trecerea unei jumătăți de secol… (Cezar Adonis Mihalache)

publicistică

ISBN 978-606-9020-04-3

O carte de poezie ce te invită la meditație… Căci, oare, ce fel de „semn” poate fi acest Androgin? Este „el” oare „de apă și pământ” sau „de foc și vânt”?

Și atât de multe alte întrebări te pot cuprinde încât, până la sfârșitul citirii, să ai mai multe îndoieli decât răspunsuri. Dar, dacă va fi așa, dincolo de partea lirică, dincolo de inundarea în metafore, volumul și-a atins scopul. A stârnit, a provocat, a determinat la o căutare a continuități Androginului. A jumătății lui. Pentru că Androginul este a priori într-o stare de continuă căutare a echilibrului dat de mirajul regăsirii jumătății, a perechii pierdute.

Pentru Amalia Năcrin, abordarea temei Androginului reprezintă un important pas spre poezia filosofic-mistică. Spre o abordare voit tot mai dificilă pentru a menține echilibrul între metaforă, plăcută și menită „liniștirii” cititorului de poezie, și interogația,- dată de teme ce pot tulbura cititorul liric, dar care deschide noi porți spre cunoaștere.

Androginul se constituie însă și într-un simbol-semnal al căutării echilibrului între cunoaștere și necunoaștere. Și așa cum, în cunoaștere, „armonia divină” nu va putea fi nicicând atinsă de noi, muritori, căci, pe măsură ce acumulăm „cunoaștere”, direct proporțional va crește și gradul de necunoaștere, la fel și în poezia Amaliei, echilibrul nu va fi dat de provocările filosofice, fie ele și în linia fragilă a unei ambiguități atotprezentă, ci tot de măiestria versului. (Cezar Adonis Mihalache, scriitor, publicist, editor)

poezie,

ISBN 978-606-9020-14-2

Tulburătoarele îmbinări de cuvinte și metafore așezate cu grijă, te poartă pe tine, drag cititor, spre cele mai luminoase zări, chiar și printre norii gri, moi, pufoși, plini  de vibrație. Poeta își explorează sufletul, și-l atinge, își tratează corpul fizic cu infinitatea iubirii și spune  ”Eu sunt eu!”, în poezia cu același nume: ”cu toate ale mele, cu bune și cu rele / cu inconștiență și Divinitate”. Amalia Năcrin sădește semințe de iubire printre litere din care cresc versuri înălțătoare, sugestive, cu intensă încărcătura spirituală.

Când porțile Cerului s-au deschis, în noaptea Învierii, poeta a detonat ”bomba” rugăciunii, unde metafora este la ea acasă, unde Dumnezeu se regăsește până și în virgula dintre versuri, unde Doamna poeziei ialomițene se roagă cu tot corpul fizic și cu tot corpul spiritual, așa cum vedem în ”Ruga la Înviere”. (Nicoleta Mușat)

poezie, ISBN 978-606-9020-13-5

Salut debutul publicistic surprinzător (chiar și pentru sine) al tinerei Nicoleta-Marinela Dumitru. De ce chiar și pentru sine…? Fiindcă nu spera și nu era pregătită să intre neîncălzită în ringul lirismului abundat de amatorism, dar monopolizat și controlat de către profesioniști.

După ce mi-a trimis câteva ”mostre” literare, am ”deliberat” că există ”materie primă” (în stare brută) suficientă pentru o carte, i-am propus să facă dintr-un vis un fapt și să intre direct în arena luptei pentru afirmare (și) în acest domeniu pretențios și competitiv al beletristicii, fără a se fi antrenat și vreme îndelungată, cum o fac majoritatea aspiranților prin etalarea creațiilor pe rețelelor de socializare și pe site-urile literare digitale.

Faptul că a acceptat propunerea mea de a accepta  botezul publicistic cu o primă carte, a însemnat un gest lăudabil de curaj, conștientă fiind că se află în etapa inocenței, a căutării de sine și a uneltelor potrivite, a exersării și însușirii tehnicilor meșteșugului literar, necesare, după ucenicia de cioplitor, șlefuitor și modelator, cizelării rafinate ca sculptor  compozistic matur, format și formator în plastica literar-artistică atât de pretențioasă, de anevoioasă și prea puțin apreciată. (Romeo Tarhon, scriitor)

poezie, ISBN 978-606-9020-12-8

Limba lirică eminesciană încă are infinite rezonanțe la care să se sincronizeze poeții contemporani și cei de după… Inovația și inventica lingvistică, rimica și ritmica, metaforismul, modelarea prozodică, plastică, sugestivă… reprezintă surse inepuizabile ale lirismului artistic posteminescian. Doar cei care nu au harul să o facă, îl reneagă pe Poetul Părinte Întâietor și îl declară depășit, epuizat, scheletizat. Să scriem cât mai mult, cât mai dedicat și cât mai inovator în limba sacră eminesciană! (Romeo Tarhon)

poezie, ISBN 978-606-9020-03-6

A scrie despre trădările din istoria noastră reprezintă o provocare chiar la adresa Istoriei. Și ar putea dezveli lucruri dureroase ce ar putea incita veneticii să ne atace și mai violent. Dar este o misiune pe care o națiune trebuie să o abordeze pentru a dovedi că a devenit suficient de matură și de puternică pentru a-și asuma și erorile, și ororile, și trădările, dar și vânzările la care s-au dedat unii înaintași. Căci, cu sau fără ghilimele, acele personaje detestabile, nu doar prin felul în care au trădat, ci prin însăși alipirea de „arginții” trădării, deși se aflau în preajma unor simboluri, valori și repere de eroism, sunt parte din istoria noastră.

Poate că, luate de separat, episoadele trădărilor istorice abordate de către autoare de-a lungul volumului nu ar șoca… Le știm din cărțile de istorie, nu? Nu ar șoca pentru că, istoriografic, tânăra scriitoare nu vine cu acele „noi” dovezi pentru cercetarea mai aprofundată ori reinterpretarea contextului istoric al vremurilor acelor trădări. Ea însă le așează la un loc, într-un singur taler, care, privit ca un tot, doare prin greutatea și dimensiunea grotească a aplecării spre actul trădării a unor părți din trecutul, dar și „contemporaneitatea” noastră.

Lecturând acest volum, cititorul trebuie să țină cont de un aspect esențial: Andreea Arsene nu este istoric. Ea nu redă acele aceste episoade prin prisma unei cercetări istoriografice proprii. Și nici volumul ei nu se vrea a avea valențele unei cărți de istorie. Nici măcar la nivelul popular al acelor necesare foii de popularizare în masă a istoriei. A inducerii curiozității și atașamentului față de fenomenul istoric. (Cezar Adonis Mihalache, scriitor)

ISBN 978-606-9020-10-4

După ce-ai plecat și m-ai înlocuit cu piatră,
Am îndrăznit să-ți mai șoptesc,
Fără șansa să mă mai auzi,
Să nu cumva să uiți să mă săruți
Și-n visul meu din astă noapte,
Peste răni și peste buze! (Cosmin Druță)

poezie, ISBN 978-606-9020-09-8