O carte de poezie ce te invită la meditație… Căci, oare, ce fel de „semn” poate fi acest Androgin? Este „el” oare „de apă și pământ” sau „de foc și vânt”?

Și atât de multe alte întrebări te pot cuprinde încât, până la sfârșitul citirii, să ai mai multe îndoieli decât răspunsuri. Dar, dacă va fi așa, dincolo de partea lirică, dincolo de inundarea în metafore, volumul și-a atins scopul. A stârnit, a provocat, a determinat la o căutare a continuități Androginului. A jumătății lui. Pentru că Androginul este a priori într-o stare de continuă căutare a echilibrului dat de mirajul regăsirii jumătății, a perechii pierdute.

Pentru Amalia Năcrin, abordarea temei Androginului reprezintă un important pas spre poezia filosofic-mistică. Spre o abordare voit tot mai dificilă pentru a menține echilibrul între metaforă, plăcută și menită „liniștirii” cititorului de poezie, și interogația,- dată de teme ce pot tulbura cititorul liric, dar care deschide noi porți spre cunoaștere.

Androginul se constituie însă și într-un simbol-semnal al căutării echilibrului între cunoaștere și necunoaștere. Și așa cum, în cunoaștere, „armonia divină” nu va putea fi nicicând atinsă de noi, muritori, căci, pe măsură ce acumulăm „cunoaștere”, direct proporțional va crește și gradul de necunoaștere, la fel și în poezia Amaliei, echilibrul nu va fi dat de provocările filosofice, fie ele și în linia fragilă a unei ambiguități atotprezentă, ci tot de măiestria versului. (Cezar Adonis Mihalache, scriitor, publicist, editor)

poezie,

ISBN 978-606-9020-14-2