Tulburătoarele îmbinări de cuvinte și metafore așezate cu grijă, te poartă pe tine, drag cititor, spre cele mai luminoase zări, chiar și printre norii gri, moi, pufoși, plini  de vibrație. Poeta își explorează sufletul, și-l atinge, își tratează corpul fizic cu infinitatea iubirii și spune  ”Eu sunt eu!”, în poezia cu același nume: ”cu toate ale mele, cu bune și cu rele / cu inconștiență și Divinitate”. Amalia Năcrin sădește semințe de iubire printre litere din care cresc versuri înălțătoare, sugestive, cu intensă încărcătura spirituală.

Când porțile Cerului s-au deschis, în noaptea Învierii, poeta a detonat ”bomba” rugăciunii, unde metafora este la ea acasă, unde Dumnezeu se regăsește până și în virgula dintre versuri, unde Doamna poeziei ialomițene se roagă cu tot corpul fizic și cu tot corpul spiritual, așa cum vedem în ”Ruga la Înviere”. (Nicoleta Mușat)

poezie, ISBN 978-606-9020-13-5