A scrie despre trădările din istoria noastră reprezintă o provocare chiar la adresa Istoriei. Și ar putea dezveli lucruri dureroase ce ar putea incita veneticii să ne atace și mai violent. Dar este o misiune pe care o națiune trebuie să o abordeze pentru a dovedi că a devenit suficient de matură și de puternică pentru a-și asuma și erorile, și ororile, și trădările, dar și vânzările la care s-au dedat unii înaintași. Căci, cu sau fără ghilimele, acele personaje detestabile, nu doar prin felul în care au trădat, ci prin însăși alipirea de „arginții” trădării, deși se aflau în preajma unor simboluri, valori și repere de eroism, sunt parte din istoria noastră.

Poate că, luate de separat, episoadele trădărilor istorice abordate de către autoare de-a lungul volumului nu ar șoca… Le știm din cărțile de istorie, nu? Nu ar șoca pentru că, istoriografic, tânăra scriitoare nu vine cu acele „noi” dovezi pentru cercetarea mai aprofundată ori reinterpretarea contextului istoric al vremurilor acelor trădări. Ea însă le așează la un loc, într-un singur taler, care, privit ca un tot, doare prin greutatea și dimensiunea grotească a aplecării spre actul trădării a unor părți din trecutul, dar și „contemporaneitatea” noastră.

Lecturând acest volum, cititorul trebuie să țină cont de un aspect esențial: Andreea Arsene nu este istoric. Ea nu redă acele aceste episoade prin prisma unei cercetări istoriografice proprii. Și nici volumul ei nu se vrea a avea valențele unei cărți de istorie. Nici măcar la nivelul popular al acelor necesare foii de popularizare în masă a istoriei. A inducerii curiozității și atașamentului față de fenomenul istoric. (Cezar Adonis Mihalache, scriitor)

ISBN 978-606-9020-10-4