Aflată la muncă în Italia de o vreme,  dorul de meleagurile natale avea să o copleșească curând și să o stoarcă de nostalgie și de iubirea de țara de la țară, mobilizându-i firea artistică și luminându-i harul ascuns într-un sertar special al sufletului, încât, din dorul de limbă românească, dar și de grai bănățean, s-a pus pe scris minunate povești pentru copii, poezii în construcție lirică populară, povestiri în graiul natal inconfundabil și savuros, dar și  poezii de factură cultă, frazate în slova noastră eminească (!), predestinată elegiei, doinei, satirei, pamfletului și altor specii clasice pe care creatoarea de literatură Ileana Cornelia Neaga  le stăpânște cu măiestrie ca de rapsod cultivat.

ISBN 978-606-8639-27-7

Acțiunea se petrece într-un sat uitat de lume, dar parcă și de Dumnezeu, sat situat în Transilvania lui Dracula. Povestea de față își propune să privească dincolo de aceste evenimente declanșate prin răutatea scăpată de sub control, ea fiind doar partea vizibilă, care se petrece în acest loc, cu o istorie destul de frumoasă și interesantă – cu 700 de ani de atestare, ani ce au fost dați uitării, devenind azi un sat al nimănui, de ce nu chiar cu o denumire de minune, „satul fără câini”. Oricât de stranie și de irealizabilă ar putea părea, adevărul este că toate relele se întâmplă în jurul nostru…

proza,80 pg.

ISBN 978-606-8639-26-0

Europa eroică / Alexandru M. Randa. – București : Națiunea, 2015 (Lucrare cu caracter istoric documentar)
ISBN 978-606-8639-28-4

Stând pe ramuri de vers, într-o liniște pe care orice scriitor și-o dorește, acolo, la întânirea cu natura, poezia lui Nicolae Danciu vine parcă dintr-un alt început. Este o poezie în căutarea pasului liric și transmisă într-o simplitate răscolitoare prin simțirea poetului dinspre natură către noi. Căci, autorul nu ne vrednicește ochii cu o lectură filosofală. Nu ne chinuie așteptarea în sensuri multiple ce se pierd în metafore complicat meșterite. Versul lui este o fină observație… Aici povestea pomului-om, mai încolo vestea vestitorului de primăveri, transmisă însă într-o suavă nuanță a simplității pe care adesea o căutăm și nu o mai regăsim, în cărțile de poezie.

În poezia lui Nicolae Danciu întâlnim tocmai acea simplitate a mesajului care, într-o lume a poeziei inutil complicate, mesteșugită până la rătăciri de sensuri (pentru că tot ceea ce nu se poate înțelege, dacă nu captează simțurile la propriu, măcar dă senzația ineditului, nu-i așa?!) reprezintă o întoarcere spre primordial. Poate, de aceea, momentele complexe ale poeziei lui Nicolae Danciu te iau prin suprindere, aidoma unor vârtejuri brusc apărute pe cursul lin al apei de la marginea unui bătrân sat.

În poezia lui Nicolae Danciu regăsim și dezamăgirile etapelor de viață… Dar toate pălesc în fața felului în care poetul își cântă Femeia. De la oda adusă iubitei, Icoana lui, la poezia matură închinată femeii din viața lui, femeii vieții lui… O închinare în atâtea versuri încât îți pare că volumul ar fi trebuit să poarte titlul: În brațele tale, femeie… Dar, cum poezie este femeia din viața lui, iar femeia este poezia prin care și-a încredințat gândurile hârtiei, În brațele tale, poezie… constituie recunoștiința cea mai potrivită a autorului pentru tot ceea ce este mai important în viața lui.

 Cezar Adonis Mihalache,

editor

 ISBN 978-606-8639-00-0

Timpul, ce grea și totuși dulce povară este,

Pleacă fără să-i pese, luând cu el anii tinereții,

Rămâne în urma fiecăruia o nescrisă poveste;

Rămân și eu în urmă ascultând suspinul vieții…

 (Magda Ignat, „Suspinul vieții…”)

ISBN 978-606-8639-22-2

Cine și cum este, de fapt, ca om și poet, autorul acestei minunate cărți de debut, semnată cu provocatorul pseudonim LICAN, deslușim chiar în opera literară pe care o aduce la lumină. Lecturând unele poezii între care „Spirit renăscut”, vom descoperi la acest poet un adevărat cult  pentru… lupi,  pentru simbolistica străveche, legendară, a ceea ce reprezintă pentru poporul traco-dac acest animal pur, inteligent și, pe cât de feroce, pe atât de tandru. Termenul „licantropie”, pe lângă  semnificația suferinței  maniacale a obsesiei dedublării om-lup, are și o semnificație populară pozitivă, străveche, prin credința mitică în metamorfoza nocturnă a omului în lup și manifestarea atavică a instinctelor „lupice”.

Fiind un român destoinic, un patriot sincer, poetul își îndeamnă conaționalii la retrezirea conștiinței de neam prin apelativele  „Lupi” și „Lupoaice”: „Treziți-vă, Lupi și Lupoaice, / Smulgeți penele din vulturi, / Faceți din ele penițele-pușcoace / Și înmuiați-le în liricile rânduri…!”. (Romeo Tarhon)

ISBN 978-606-8639-20-8

Cuvintele, poeziile, stihurile şi versurile Domnului Nicolae Danciu, din acest bogat, frumos şi îmbelşugat volum poetic, sunt pline de harul cel înţelept al Sfântului Duh, ele formând un frumos „buchet” de ofrande, pline de recunoştinţă, preţuire, gratitudine şi admiraţie la adresa tuturor acestor părinţi duhovniceşti, venite din partea fiului duhovnicesc, ce-l evocă şi aclamă, deci, într-un mod cu totul special, pe Preacuviosul Părinte Antonie Liţă – Stareţul şi Duhovnicul Mănăstirii „Sf. M. Mc. Pantelimon” din localitatea Siliştea Gumeşti, judeţul Teleorman, căruia autorul îi dedică, din mărinimia sufletului/spiritului său şi din nobleţea inimii sale, majoritatea poeziilor acestui frumos volum, plin de har, dar şi de substanţă, conţinut, mesaj şi miez religios, complex, complet şi binecuvântat (…).

Distinsului şi vrednicului autor Nicolae Danciu, pe care ţinem să-l felicităm, cu toţii, (şi) pentru această nouă şi rodnică sau mult folositoare lucrare, şi pe care o recomandăm tuturor cu toată căldura, îi dorim să ne mai hrănească minţile şi sufletele noastre şi cu alte lucrări ziditoare şi folositoare nouă şi urmaşilor noştri, arătându-ne prin toate acestea dragostea sau ataşamentul faţă de valorile perene ale Bisericii şi neamului nostru Românesc, precum şi vivacitatea ori tinereţea spirituală cu care l-a înzestrat Dumnezeu – Cel în Sfânta Treime Slăvit şi Lăudat, pe devotatul şi iubitul Său fiu – slujitor, şi, totodată, îi dorim să aibă parte, în continuare, de folositoare bucurii, de binecuvântate mângâieri şi de nemărginite împliniri duhovniceşti, atât aici pe pământ, cât mai ales dincolo, în lumea cealaltă – a Împărăţiei Cerurilor, unde să se bucure de înveşnicita comuniune cu Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în lumina cea neînserată a Sfintei Treimi! Amin!…

Stelian Gomboş,

publicist 

ISBN 978-606-8639-64-2

poezie religioasă

Limba noastră, dulce grăitoare…

Într-un remarcabil efort spiritual, antologiștii Editurii Națiunea aduc în fața cititorilor o nouă trăire poetică. Un volum colectiv în care nu mai puțin de 34 de co-autori pun sufletul rimei din dulcele nostru grai în paginile unei inedite antologii. Este cel de al treilea volum al colecției Cu patria în suflet și un excepțional dar oferit eminescului din noi; scriitori ori simpli cititori de vers.

Este o dovadă că Limba noastră eminească este respirația poetică, firească, a tuturor acelora care au atins condeiul…

Este recunoașterea poeziei ca tovarăș de drum, prietenă, mamă, soră, fiu… Un izvor de cuvinte născute din sufletul inimosului grup Terapie prin poezie, care a reușit nu doar să grupeze curente de poezie, ci să nască propriul curent poetic.

Este o antologie în care co-autorii nu doar scriu. Ei râd și plâng prin poezie, trăiesc și nasc emoții într-o închinare de metafore pe care cei 34 de modești paji ai liricii o aduc Eminescului.

Antologia de față este și un adevărat fișet biografic despre poeții noștri contemporani. 34 de nume, consacrate sau aflate la debut, care, din și prin propriile descrieri, nu doar se cunosc mai bine în cadrul uriașului grup poetic creat de scriitorul Romeo Tarhon, ci se prezintă și lumii poetice de dincolo de linia de graniță dintre mediul virtual și pagina tipărită a Terapiei prin poezie.

Limba noastră eminească este și examenul trecerii dinspre școala de poezie a grupului spre impunerea unei nume care își are locul lui în istoria încă nescrisă a literaturii postdecembriste.

Poeziile acestui volum, ca și în cazul celorlalte antologii și volume de autor ale Editurii Națiunea, încrustează în rimă sau vers alb rostirile autorilor despre iubire, despre dragostea părintească, despre iubirea de țară. Este o dovadă a incurabilului romantism poetic.

Un exercițiu în care mulți dintre antologiști își pun cuvântul identității în mâna cititorului într-un curajos exercițiu al asumării poetice. Un exercițiu colectiv care, de la pagină la pagină, de la autor la autor, dovedește trinititatea spirituală a grupului poetic Terapie prin poezie: cultura, talentul, originalitatea…

Iar cum în volumul de față am grupat numeroși autori, nu doar de vers, ci și de proză scurtă, Limba noastră eminească reprezintă și un pas spre următoarea provocare a grupului. O antologie de proză scurtă!

Până atunci, să ne bucurăm de darul poetic al dulcelui grai eminescian!

Cezar Adonis Mihalache,

editor și coordonator antologie

ISBN 978-606-8639-18-5

332 pg

Pe platforma de socializare Facebook funcționează de aproape doi ani un grup cu peste 12.000 de iubtori de poezie, a căror pagină se numește TERAPIE PRIN POEZIE. Este, în fapt, un atelier virtual de creație lirică. Membrii acestui numeros grup, căruia am bucuria de a-i fi fondator și îndrumător, experimentează și prepară din mirabile cuvinte extrase din filonul inepuizabil al lexicalității lirice românești adevărate opere literare prin admirabilul lor meșteșug.

În scurtul răstimp de la înființare, grupul a devenit o importantă pepinieră de talente care, dezinhibate, se etalează, evoluează, se cizelează și se profesionalizează în cadrul acestui minunat atelier și cenaclu virtual.  Prezența activă a unui tot mai mare număr de creatori de lirică, amatori și consacrați, m-a determinat să îmi asum curajul (și riscul) de a declara public acest grup drept „Curentul literar douăzecist” reprezentat de către poeții remarcabili ai deceniului doi al noului secol și mileniu, format din poeți pe care, sugestiv și plastic,  îi numesc „fondatori de limbă neo-eminească”, fiind continuatorii poeziei autentice, indiferent de forma de exprimarea stilistică, în vers clasic sau în vers liber, alb.

Grupul liric TERAPIE PRIN POEZIE încearcă să facă diferența  între poezie și ne-poezie, dovedind că în cadrul acestui minunat atelier literar nu există involuție, ci doar evoluție și dinamică pozitivă  în ceea ce privește instrumentele exprimării lirice. Dacă ar exista posbilitatea materială de a selecta și publica miile de creații pe care talentații poeți ai grupului le compun și le expun, ar rezulta lunar cel puțin un volum cu sute de pagini de poezie remarcabilă, ceea ce ar permite publicarea și afirmarea a numeroși creatori de excepție, mulți sclipitori și nu puțini cu mostre de genialitate.

Am reușit, totuși, prin eforturile pecuniare ale unora dintre noi, să tipărim, în cei aproape doi de existență a grupului, câteva cărți antologice remarcabile, continuând tradiționala activitate a Editurii Națiunea de a publica volume colective care leagă nume și inimi și care ne prilejuiesc întâlniri memorabile, colocviale, pe scenele târgurilor de carte. Felicit pentru aceste realizări și pentru ieșirea la rampă,  pe toți „cursanții” școlii noastre de lirică la a cărei apariție, scriitoarea de notorietate, Cezarina Adamescu,  mi-a spus, felicitându-mă: „Excelentă idee! Chiar era necesar un astfel de centru național de terapie prin poezie…”

 Romeo Tarhon

ISBN 978-606-8639-19-2

388 pg

Născută pentru a fi ea însăși poezie…

Sunt poeți zămisliți a fi poeți înainte de a fi atins penița…

Sunt poeți meniți a fi poeți înainte ca versul lor să ajungă la noi pentru a căpăta prin lecturile noastre, dar cine suntem noi oare pentru a decide, dovada harului lor…

Sunt poeți care scrijelesc, nu pe hârtie, ci direct în emoțiile și amintirile noastre.

Alina Gabriela Danciu nu scrie doar pe hârtie. Ea leagă simfoniile de metafore cu mult înainte de a se fi așezat în fața colii, strângând aripile creației, îmblânzind creația însăși, încă din momentul în care degetele-i ating coardele-condei ale harpei.

Acolo, în tainica legătură a artistei cu sunetul lirei, acolo se nasc poeziile ei. Pentru că muzele așa au vrednicit-o: între două lumi de creație care se întrepătrund pentru a înălța versul spre Olimpul de unde i s-a hărăzit talentul. Prin ea, condeiul își împlinește menirea de a așterne, nu doar litera ce va deveni picătura de cerneală pe hârtia creației, ci însăși curcubeul-vers dintre ea și noi, ticluind acea literă-punct care ne poate răsturna lumea.

Ascultând-o pe Alina Danciu la harpă vei simți și vei trăi versul; așa cum, lecturându-i poeziile, vei auzi parcă sunetul lirei. Sunt două lumi de nedespărțit pentru artistă. Sunt frânturi de aripă pe care muzele le-au rupt din ele și le-au dăruit poetei pentru a plămădi ea însăși aripi de muză.

Ea trăiește între două lumi, între da și nu, lăsându-și propriul timp devastat de ochii lectorilor hămesiți, încoronând copacii de cunoaștere. Iar noi, în vreme ce ne adăpăm din nepământeanul ei popas poetic, asistăm la spectacolul creației… Acolo unde îngerii Alinei Danciu ard în cuvânt cuvinte de bunăvestire, cusând aripile frânte.

Ea scrie pentru noi prin noi, tot ceea ce deslușim în rândurile ei fiind aidoma trăirilor noastre: triste ori vesele, arzând sau „înrăcite” în blazare.  

Poeta dovedește nu doar curaj în abordarea poeziei, de la cea de dragoste la versurile-stih, ci și o remarcabilă versatilitate lirică, meleagurile poetice descrise sub penița ei rezonând afectiv cu trăirile nepământene ale sunetelor de harpă.

Poeta scrie, scrie pentru a ne păstra sculptați în cuvinte; arde, trebuie să ardă, pentru a ne aduce mai aproape de alfabetul inimii ei, din care desprinde, și nu credeți că nu doare, litere-poem pentru fiecare.

Ne provoacă la o întâlnire lirică în miez de cuvinte pentru a ne picta cu nămeți în mii de culori sub ropotul de cireșe căzătoare din palme de îngeri mov.

Născută pentru a fi ea însăși poezie, acum știm că fiecare vers al Alinei Danciu e o rugă ce va fi să ne audă și în viețile următoare…

Cezar Adonis Mihalache,

scriitor și editor

ISBN 978-606-8639-15-4