Născută pentru a fi ea însăși poezie…

Sunt poeți zămisliți a fi poeți înainte de a fi atins penița…

Sunt poeți meniți a fi poeți înainte ca versul lor să ajungă la noi pentru a căpăta prin lecturile noastre, dar cine suntem noi oare pentru a decide, dovada harului lor…

Sunt poeți care scrijelesc, nu pe hârtie, ci direct în emoțiile și amintirile noastre.

Alina Gabriela Danciu nu scrie doar pe hârtie. Ea leagă simfoniile de metafore cu mult înainte de a se fi așezat în fața colii, strângând aripile creației, îmblânzind creația însăși, încă din momentul în care degetele-i ating coardele-condei ale harpei.

Acolo, în tainica legătură a artistei cu sunetul lirei, acolo se nasc poeziile ei. Pentru că muzele așa au vrednicit-o: între două lumi de creație care se întrepătrund pentru a înălța versul spre Olimpul de unde i s-a hărăzit talentul. Prin ea, condeiul își împlinește menirea de a așterne, nu doar litera ce va deveni picătura de cerneală pe hârtia creației, ci însăși curcubeul-vers dintre ea și noi, ticluind acea literă-punct care ne poate răsturna lumea.

Ascultând-o pe Alina Danciu la harpă vei simți și vei trăi versul; așa cum, lecturându-i poeziile, vei auzi parcă sunetul lirei. Sunt două lumi de nedespărțit pentru artistă. Sunt frânturi de aripă pe care muzele le-au rupt din ele și le-au dăruit poetei pentru a plămădi ea însăși aripi de muză.

Ea trăiește între două lumi, între da și nu, lăsându-și propriul timp devastat de ochii lectorilor hămesiți, încoronând copacii de cunoaștere. Iar noi, în vreme ce ne adăpăm din nepământeanul ei popas poetic, asistăm la spectacolul creației… Acolo unde îngerii Alinei Danciu ard în cuvânt cuvinte de bunăvestire, cusând aripile frânte.

Ea scrie pentru noi prin noi, tot ceea ce deslușim în rândurile ei fiind aidoma trăirilor noastre: triste ori vesele, arzând sau „înrăcite” în blazare.  

Poeta dovedește nu doar curaj în abordarea poeziei, de la cea de dragoste la versurile-stih, ci și o remarcabilă versatilitate lirică, meleagurile poetice descrise sub penița ei rezonând afectiv cu trăirile nepământene ale sunetelor de harpă.

Poeta scrie, scrie pentru a ne păstra sculptați în cuvinte; arde, trebuie să ardă, pentru a ne aduce mai aproape de alfabetul inimii ei, din care desprinde, și nu credeți că nu doare, litere-poem pentru fiecare.

Ne provoacă la o întâlnire lirică în miez de cuvinte pentru a ne picta cu nămeți în mii de culori sub ropotul de cireșe căzătoare din palme de îngeri mov.

Născută pentru a fi ea însăși poezie, acum știm că fiecare vers al Alinei Danciu e o rugă ce va fi să ne audă și în viețile următoare…

 

Cezar Adonis Mihalache,

scriitor și editor

ISBN 978-606-8639-15-4