Un vers hoinar pe care doar „flamingo”-ul unui dans îl arcuiește, preț de o clipă, pe sub curcubeul felinarelor de gând și, numai azi, cătare de o citire, sub semnul neidentității. Căci, după ce închizi cartea, imaginarul neidentății-identitate explodează în corola de minuni pe care autoarea l-a strecurat în propria noastră amprentă. Iar lectorul de vers devine, doar aci și doar preț de o lectură, cititorul-Năcrin, parte a „neidentității” autoarei, de la versul galop, autoarea transferându-ne în cadența așteptări. Acolo unde sculptează în ochii cititorului epitaful crucilor din oase de îndrăgostiți, descărnate în tornada cailor-galop de la apusul spiritelor.

Poeta nu măsoară cu ruleta versului visele zburătoare… Nu le pune cătușe pentru a nu mai hoinări fără identitatea. Ea scrie versuri, nu pe hârtie, ci direct pe tâmple de așteptare. Scrie în cioburi de vise legate de imaginar prin eșarfe de trup. Scrie în necuvintele abstractului. Ici, se revarsă spre noi; exploziv într-o pleiadă de lanuri de maci… Colo, cotrobăie răscolit verdele alb prin tavernele identităților noastre…

O poezie tristă… Atât de tristă încât poate că-și merită fuga de identitate. Dar este o poezie care eliberează. O eliberare în care zborul lăcrimează respirând și pentru care poeta își dăruiește propriul timp, timpul-jertfă, tocmai pentru a ne dezveșneticii din propriile noastre lacăte de identitate. Din cele „99% fragmente” din noi prin meritul ei „de unu la sută”.

Poeta are forță, mesaj, destinatari… Un vers care galopează în imaginar, lăsând trombe de haiku ori respirații în lirică stănesciană printre norii din frunze bacoviene, din esența liricului, urcându-ne în nacela imaginarului inovat prin limbajul artistic încifrat între un fals ambiguu și un diafan abstract…

Este tot ceea ce îi trebuie pentru a deveni, iată, parte a corolei de poeți ai Națiunii.

Și nu doar Aici, și nu doar Acum; ci într-o identitate-continuum…

Refuzul aparent de sine, reformularea prin Cuvânt, Dumnezeu, Natură, Adevăr, Sentiment și Poezie sunt principalele mesaje meditative ale Amaliei Năcrin, creatoarea de lirică abia pornită la lungul drum al poeziei către poezie… Îi dau dreptate, este foarte greu oricărui poet și artist să se autodefinească, să se autoevalueze, tracul fiind maxim, emoțiile fiind copleșitoare atunci când  vorbește, colocviază despre sine. Nici mie nu îmi este ușor să o definesc  dar știu ce simt: Amalia Năcrin este foarte poetă, este cât se poate de poetă…! Cât voi trăi îi voi urmări rotația fenomenală în sublima constelație a Poeziei. Genialitatea, apreciez eu, este manifestă prin fărâme, bucățele, fragmente, clipe, stropi și frânturi de inspirație și creație. Pentru a o evalua, cataloga și dimensiona, vă sugerez să o cititți dincolo de cuvinte și necuvinte, să îi parcurgeți cu profunzime și răbdare năstrușniciile lexicale impecabile, mature, aproape rebusisitice și să nu săriți cumva  cel puțin două poezii de referință  în care este sclipitoare, remarcabilă: „Fără” și „Lupi.”

Încă nedescătusată de clasicul scolastic, care  o atrage spre piesaj și  modele de poezie obisnuită, Alina Cristea percepe poemul modern cu antene sensibile, și îi face loc din când în când, în textele sale. Rămâne încă ancorată în lecturile care îmi amintesc de George Topârceanu; o poezie jucăusă, care cade cu accentul pe rime, un fel de floricele de porumb pe care  îti face plăcere să le ronțăi, să te bucuri de ele.

Un talent evident, o poetă care ar putea fi de primă pagină, dacă  ar continua să scrie, să se confrunte la scenă deschisă cu poeții zilei.

 Melania Cuc,

Scriitoare

44 de pagini,

ISBN 978-606-8639-12-3

„O fire sensibilă, mereu în căutare de lucruri și evenimente frumoase, Magda și-a construit o lume a ei, cu multă lumină și culori calde, o lume în care ea tronează, invitându-i pe toți cei care o cunosc, să-i admire strădania de a oferi bucurie și frumusețe. Lumea Magdei este una idilică, în permanentă căutare de scene romantice, în care ea joacă rolul principal după scenarii proprii, în decoruri frumos colorate și cu finaluri fericite. Încercând să înlăture agrestul din lumea în care vrea să trăiască frumos, Magda își provoacă inima să construiască vise adolescentine, cu speranțe și așteptări de dragoste pură. Toată lupta și toată zbaterea ei de a-și făuri această lume plină de vise, în care cel mai important din toate visele este numele ei apărut pe o carte, s-a împlinit. Cei care vor s-o cunoască pe Magda vor putea afla cum și ce iubește, ce visează, cum trăiește, cum se roagă, vor descoperi o lume în care trăiește „ea și numai ea”.  (Ilarion Bârsan)

poezie, ISBN 978-606-8639-09-3