Un vers hoinar pe care doar „flamingo”-ul unui dans îl arcuiește, preț de o clipă, pe sub curcubeul felinarelor de gând și, numai azi, cătare de o citire, sub semnul neidentității. Căci, după ce închizi cartea, imaginarul neidentății-identitate explodează în corola de minuni pe care autoarea l-a strecurat în propria noastră amprentă. Iar lectorul de vers devine, doar aci și doar preț de o lectură, cititorul-Năcrin, parte a „neidentității” autoarei, de la versul galop, autoarea transferându-ne în cadența așteptări. Acolo unde sculptează în ochii cititorului epitaful crucilor din oase de îndrăgostiți, descărnate în tornada cailor-galop de la apusul spiritelor.

Poeta nu măsoară cu ruleta versului visele zburătoare… Nu le pune cătușe pentru a nu mai hoinări fără identitatea. Ea scrie versuri, nu pe hârtie, ci direct pe tâmple de așteptare. Scrie în cioburi de vise legate de imaginar prin eșarfe de trup. Scrie în necuvintele abstractului. Ici, se revarsă spre noi; exploziv într-o pleiadă de lanuri de maci… Colo, cotrobăie răscolit verdele alb prin tavernele identităților noastre…

O poezie tristă… Atât de tristă încât poate că-și merită fuga de identitate. Dar este o poezie care eliberează. O eliberare în care zborul lăcrimează respirând și pentru care poeta își dăruiește propriul timp, timpul-jertfă, tocmai pentru a ne dezveșneticii din propriile noastre lacăte de identitate. Din cele „99% fragmente” din noi prin meritul ei „de unu la sută”.

Poeta are forță, mesaj, destinatari… Un vers care galopează în imaginar, lăsând trombe de haiku ori respirații în lirică stănesciană printre norii din frunze bacoviene, din esența liricului, urcându-ne în nacela imaginarului inovat prin limbajul artistic încifrat între un fals ambiguu și un diafan abstract…

Este tot ceea ce îi trebuie pentru a deveni, iată, parte a corolei de poeți ai Națiunii.

Și nu doar Aici, și nu doar Acum; ci într-o identitate-continuum…

Cezar Adonis Mihalache,

scriitor

poezie, 137 pg.

ISBN 978-606-8639-08-6