Dorina Omota se remarcă prin foarte lin curgătoarele stihuri imperfecte ca metrică, ritmică și rimică, rigori care le sunt incomode mulților și mărunților aspiranți lispiți de un lung porces de exersare a versificării clasice, dedați exclusiv așa-zisului stil modernist, inexpresiv, adesea nonpoetic. Din acest păunct de vedere, Dorina Omota este o minulesciană; cele mai reușite poezii ale autoarei sunt cele scrise în stilul inegalabilului poet simbolist Ion Minulescu pe ale cărui urme îi doresc să o poarte pașii în varianta identitară feminină. (Romeo Tarhon)

pozie, 100 pg.

ISBN 978-606-8639-05-5

„Poetul Petru Jipa ne desfată cu trei filoane, cu trei culori (!), cu trei genuri de poezie: de dragoste, de dragoste și de dragoste…! De dragoste de trei culori și de trei semnificații sacre ale cuvântului DOR: dor de țară, dor de români, dor de poezie… De tot ceea ce înseamnă țară și fără de dragoste nu există: plaiul străbun, pădurea, florile, cerul, steaua călăuzitoare a  neamului românesc mult încercat: Poetul indefinibil, anonim, aspirant… sau Poetul generic, total, identificabil Eminescu și urmașii urmașilor lui – românii cu har liric, între care și el, poetul Petru Jipa, cel care își dobândește încet și sigur un rost și un loc anume, scriind și publicând cu fervoare, cu savoare, cu ardoare. Între acești urmași îl regăsim în volum și pe scriitorul Petre Anghel, căruia, ca admirator, Petru Jipa îi dedică stihuri privind cu emoție spre înălțimea idolului.

Romeo Tarhon

poezie, 131 pagini

ISBN 978-606-8639-06-2