De-acum ucidem fluturi şi ridicând din umeri

Ne adormim iubirea cu despărţiri molâi;

De-acum te uiţi ‘nainte şi treptele îţi numeri;

De-acum mă-ntorc în haos la clipele dintâi;

De-acum privim cu spaimă şi milă-n insectare

La marile arípe strivite printre foi;

De-acum ne urmăreşte aceeaşi întrebare:

“Cum a ajuns o larvă să mişune prin noi? “;

De-acum mi-e zborul negru; de-acum săruţi pământul

Căci dincolo de vise, arsura de făclii

Ne-a învăţat ce-i Iadul şi ne-a zdrobit avântul;

De-acum răspundem tandru: “Eram nişte copii!“;

  De-acum cerșim arípe prin alte aşternuturi,

  De-acum e strâns polenul; de-acum ucidem fluturi.

 

Sonet 30 (CCLXXIV)

ISBN 978-606-9020-31-9, poezie