Am descoperit-o pe tânăra Andreea Arsene în postura de militantă a generației ei… O tânără activistă pentru Dreptate și Demnitate Națională, o luptătoare pentru trezirea părții de națiune pe care o reprezintă prin tinerețea ei nesupusă și care m-a încântat prin curajul de a spune lucrurilor pe nume.

Am redescoperit-o mai târziu în calitate de gazetar. Gazetar. Nu simplu jurnalist ori ziarist. Căci rândurile ei, scrise din suflarea unui luptător cu sistemul, cu tarele societății, și, mai ales, cu blazarea celor mai în vârstă, culmea, cei ce au scuturat cândva un jug, dar astăzi sunt înghenuncheați de resemnare, rândurile ei, dară, ard indiferența, timiditatea și nepermisa resemnare. Inclusiv abandonul celor de vârsta ei, generația care, astăzi, ar trebui să stea păvază valorilor regăsite și redescoperite de noi, în Decembrie 89, după deceniile cenușii.

În rândurile ei de gazetărie afli stropii de arsenic ce străpung retina celor blazați, încurajează pe cei ce încă mai aveau ochi să vadă, dar nu avea cine să-i îndrume, și redeșteaptă pe aceia care, piloni ai schimbării din Decembrie 89, s-au transformat, sub presiune vremurilor post-decembiste, a dezamăgirii care a săpat poate cel mai mult în conștiința pe care o națiune trebuie să o transfere celor ce vin, în pionii unei resemnări pe care, ei, Vlădicile Politruce, și-au clădit cetățile oligarhice.

Am descoperit-o însă pe militanta Andreea Arsenie, nume predestinat luptei pentru cauza naționalistă, și învăluită în petalele liricii eminesciene.

Sunt cele trei petale ale unei adevărate Flori albastre: militantul, gazetarul, poetul… Petale ce au irumpt din cea mai sinceră adorație pe care simplul om o poate destăinui Poetului Național. Aceea în care, clădind publicistică și, iată, vers, Andreea Arsene o așează ca pavoaz al destinului ei: „Eminescu a dat sens existenței mele”…

Este o recunoaștere pe care puțini POEȚI ar avea curajul să o exprime. Ceilalți ar tăcea, ar strânge din dinții vanității, cu atât mai acerb cu cât și-ar așterne mai multe rânduri, goale, „operelor” lor. Dar aceia sunt epigonii… Cei care, crezând că dăruiesc cititorilor versuri (dar poți oare să dăruiești fără a adora?) doar plagiază în rime stângace marele poet.

Poeziile, poemele și manifestele Andreei Arsene îți destăinuie poetul-publicist care respiră eminescul.

Gazetarul care strânge sub penița rimei adevărate Manifeste naționaliste, militantul care cheamă la Trezire din fiecare rând așternut.

Sunt mândru că am întâlnit-o pe Andreea Arsene… Că ne-a descoperit, căci ea este râul care și-a strâns crestele de revoltă și neîngenuchere spre noi, poeta-gazetar fiind o dovadă pentru noi, cei care am început a traversa rubiconul lui Decembrie 89, că nu ne-am ridicat pumnul degeaba, autoarea Clipei măiastre dedicate Națiunii, putând fi acel lider care își va îndruma curând generația acolo unde noi nu am mai pășit.

Cezar Adonis Mihalache,

scriitor

ISBN 978-606-8639-14-7