Maor Gruber este o carte în care nu istoria este însângerată, ci omenirea… Căci oamenii nasc atrocitățile… Și nu Istoria își etalează violența pentru ca, mai apoi, să se distanțeze până la uitarea propriei întrebări: „Cum au fost posibile toate acestea?”… Ea doar își dezvăluie lama eșafodului de uitare, nepăsare, ignoranță… Care ne stă deasupra capului ca posibilitate a repetării. Dar nu se dezleagă singură din frâiele rațiunii… Ci tot, noi, oamenii, o asmuțim pe post de secure… Și nu, deși e un laitmotiv atât de încetățenit ca scuză a altor și altor nedreptăți, răni și chiar orori, nu Istoria este vinovată că se repetă, ci oamenii, dar nu atât prin faptul că nu învaţă nimic din propriile erori, ci pentru că vor să uite, grăbind ștergerea rănilor, cicatricilor conștiinței, prin nepăsare și ignoranța adesea autoindusă și chiar autoimpusă. Iar prin acest reqviem, al aducerii aminte dar și al trezirii a unor emoții ce prea devreme s-au stins din istoria umanității, Aurora Cristea se expune și ca scriitor de istorie, nu doar condeier al unei cărți de acțiune, surprinzând prin felul în care, la distanță în timp și spațiu de acele evenimente, nu doar scrie despre, ci retrăiește prin fiecare cuvânt ororile războiului.

Ceea ce s-a întâmplat, s-a petrecut de mult timp… Doar că trecutul ne ajunge adesea din urmă. Și ne prinde la fel de nepregătiți, de ignoranți și plini de autosuficiență, încât neînchipuitul ostracizant poate reînvia oricând în orice, prin oricine… Și nu doar prin personajele de carte ori de film… De aceea, alături de Ciuma lui Albert Camus sau autobiografia doctorului Nyiszli Miklos, Am fost medic la Auschwitz, Maor Gruber poate fi un alt spic printre spicele de veghe din lanul neadormirii vigilenței…

Cezar Adonis Mihalache,

scriitor

roman

ISBN 978-606-9020-26-5