Când ascult ,,Sonata Lunii” plâng

Ce singură rămâne sus pe boltă

Scăldată în negru, o retortă,

De aur îmbrăcată cu mister

Cu sufletul la cer.

Când ascult ,,Sonata Lunii” tot visez

Cum dincolo de necuprins un vers

Prin care Domnul nostru sus pe glie

Ne cântă sau ne spune o poezie. (Petru Jipa)

poezie,
ISBN 978-606-9020-23-4