Ea rupe și ne irumpe carnal poeticul… Mușcă vitriolant din propria-i ființă pentru a ne împlini pe noi cu lumina unei înțelegeri ce depășește cufundarea în simplele crâmpeie ale vieții… Își sfărâmă fără milă osatura creației de pagina cărții, aruncând în noi cu așchii atât de dureroase, dar atât de tămăduitoare… Pentru că poezia ei nu înseamnă doar vers scris cu fiecare atom donat nouă… Este un stih ce te cutremură prin drama și transpunerea bucuriei în dramă pentru a cuprinde mai bine rostul nostru, aici și acum… Da, putem crede că poeta își descrie rolul ei; tot aici și tot acum… Dar mesajul este ubicuitar, temporal și spațial, încât devine un univers în așteptare, iar cartea un cifru al formei de a vedea dincolo de simplul văz, dincolo de simpla empatie și transcendență, dincolo de viziunea în fractalii de timp.
Citiți fără grabă această dramă în vers alb, alb albit de durere, lecturați-o cu ochii minții poate încă nedescătușate la nivelul de eliberare a autoarei… Iar de vă veți simți ca într-o piesă de teatru, în care decorurile devin roluri iar rolurile butaforice cortine prin care treceți și transcendenți, ca „eu”-ri, vedeți de nu cumva sunteți chiar voi într-un capăt de scenă al propriei trăiri, dureri ori chiar bucurii metapoetice…
Cezar Adonis Mihalache,
scriitor, editor
poezie
ISBN 978-606-9020-25-8
