Spre deosebire de marea majoritate a celor care s-au apucat de poezie târziu, spre maturitatea deplină, Nicolae Panait are are șansa să devină un poet autentic, să depășească etapa de aspirant, de versificator cântător și încântător a trăirilor firești vârstei și intrinseci „formatului” său adolescentin și post-adolescentin inocent, sentimental, calin, visător, hrănind spiritual iubirea și hrănindu-se din iubire.

Nicolae Panait este poetul elegiilor lin curgătoare, ducându-mă cu gândul la trăirile eminesciene transpuse în stihuri suave, cu zvon de romanțe, cu parfum de tei, cu freamăt de codri și sclipiri de lac încărcat de nuferi, cu rătăciri emoționante în mirajul naturii virgine, cu nostalgii și vise răscolitor de simfonice, de cantabile…

Descoperindu-l și citindu-l pe tânărul Nicolae Panait, curând avea să mă anime revelația de a retrăi și resimți parfumul de epocă al stihurilor frumosului, îngânduratului, romanticului și genialului Poet al Neamului, a cărui identitate lirică se regăsește în aceste câteva inconfundabile versuri: „Fiind băiet păduri cutreieram / Şi mă culcam ades lângă isvor, / Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam / S-aud cum apa sună-ncetişor: / Un freamăt lintrecea din ram în ram / Şi un miros venea adormitor…” (Romeo Tarhon)

ISBN 978-606-8639-67-3

poezie, 122 de pagini