Poezia este aidoma iubirii… Nu a unei anumite iubiri, nu a „acelei” iubiri, nici măcar a a unei iubiri întâmplătoare, ci aidoma fiecărui fior din malul stâng ce mărginește oceanul nostru de sentimente. Și este, cum altfel, neprețuită! Și nici nu riști să o pierzi. Nicicând! O mai uiți într-un colț, o rătăcești poate printre alte file scrise sau care așteaptă a-și umple trăirile, dar nu ai cum să o pierzi! Poți să o închizi într-un sertar sau să o ascunzi sub un vulcan de litere și cărți… Dar ea nu se pierde. Rămâne lângă tine, credincioasă. Pentru că, nu te trădează. Te așteaptă, acolo, între coperțile cărților, să te întorci spre ea. Să o regăsești când ai nevoie de cuvintele ei…
Poeziile Iuliei Herbil, demnă urmașă de iulii poetice, sunt file care așteaptă cuminți între coperți de carte. Aici timide, aici vulcanice, oglindind nu doar clipele din noi care au inspirat poeta, pentru că, da!, poeta își recunoaște izvorul de inspirație în fiecare dintre noi, un frumos duplex între ea – poeta, muză la rându-i pentru noi, și noi – muze într-un muzeu al sentimentelor și trăirilor, cetate căreia poeta i-a trecut pragul parcă pentru ne prinde de mână și a ne arăta lumea. Lumea care există dincolo de trădări, de eșecuri, de risipiri… De teamă, de ce nu?!
Cezar Adonis Mihalache,
scriitor
ISBN 978-606-8639-42-0,
poezie