Lebăda neagră

IMG

Poezia este aidoma iubirii… Nu a unei anumite iubiri, nu a „acelei” iubiri, nici măcar a a unei iubiri întâmplătoare, ci aidoma fiecărui fior din malul stâng ce mărginește oceanul nostru de sentimente. Și este, cum altfel, neprețuită! Și nici nu riști să o pierzi. Nicicând! O mai uiți într-un colț, o rătăcești poate printre alte file scrise sau care așteaptă a-și umple trăirile, dar nu ai cum să o pierzi! Poți să o închizi într-un sertar sau să o ascunzi sub un vulcan de litere și cărți… Dar ea nu se pierde. Rămâne lângă tine, credincioasă. Pentru că, nu te trădează. Te așteaptă, acolo, între coperțile cărților, să te întorci spre ea. Să o regăsești când ai nevoie de cuvintele ei…

Poeziile Iuliei Herbil, demnă urmașă de iulii poetice, sunt file care așteaptă cuminți între coperți de carte. Aici timide, aici vulcanice, oglindind nu doar clipele din noi care au inspirat poeta, pentru că, da!, poeta își recunoaște izvorul de inspirație în fiecare dintre noi, un frumos duplex între ea – poeta, muză la rându-i pentru noi, și noi – muze într-un muzeu al sentimentelor și trăirilor, cetate căreia poeta i-a trecut pragul parcă pentru ne prinde de mână și a ne arăta lumea. Lumea care există dincolo de trădări, de eșecuri, de risipiri… De teamă, de ce nu?!

Cezar Adonis Mihalache,

scriitor

ISBN 978-606-8639-42-0,

poezie

Între mamă și Dumnezeu

IMG

Sunt două lucruri despre care este aproape imposibil să scrii… Să scrii încercând a cuprinde totul! Să destăinui ceea ce ai primit de la ele ca iubire, ca sacrificiu… Sunt două ființe de lumină pentru a căror descriere și mulțumire cuvintele vor fi mereu prea sărace… Mama și Dumnezeu… Da, poți așterne pagini întregi! Rânduri după rânduri cât pentru o viață de om! Și tot nu vei fi spus tot! Tot nu vei fi reușit să le întorci măcar o scânteie din strălucirea pe care ele, ființele de lumină, ți-au dăruit-o.

Dar tocmai în această nemărginire a imposibilului stă minunea verbului „a afla”. Să descoperi mereu și mereu lucruri pe care nu le-ai spus. Clipe pentru care nu le-ai mulțumit. Momente în care iubirea și admirația devin fresce ale unei idolatrizări. Un tablou în noi a icoanei celei ce ne-a născut și ne-a vegheat, ea, Mama, o oglindă în care să ne vedem pe noi sub forma creației pe care ne-a dăruit-o El, Dumnezeu…

Iulia Herbil are o peniță magică… Pe care o strecoară în călimara sufletului pentru a decupa picuri de trăiri pe coala hârtiei. Versurile ei trădează o făptură atât de sensibilă încât titlul volumului nu mai surprinde. Ci completează versul. Este deopotrivă și Început, și Cuprindere… Nicicând încheiere… Pentru că versurile Iuliei nu sunt menite a fereca trăiri în colivii din pagini de carte…

Între Mama și Dumnezeu” reprezintă, în fapt, cartea de suflet a fiecăruia dintre noi. Omagiul adus Mamei – cea dintâi Divinitate pe care o vedem, și singura pe care o și atingem, și închinarea în fața lui Dumnezeu, care ne veghează, îndrumându-ne în treptele devenirii noastre.

Cezar Adonis Mihalache,

scriitor

ISBN 978-606-8639-41-3,

poezie