Sunt două lucruri despre care este aproape imposibil să scrii… Să scrii încercând a cuprinde totul! Să destăinui ceea ce ai primit de la ele ca iubire, ca sacrificiu… Sunt două ființe de lumină pentru a căror descriere și mulțumire cuvintele vor fi mereu prea sărace… Mama și Dumnezeu… Da, poți așterne pagini întregi! Rânduri după rânduri cât pentru o viață de om! Și tot nu vei fi spus tot! Tot nu vei fi reușit să le întorci măcar o scânteie din strălucirea pe care ele, ființele de lumină, ți-au dăruit-o.

Dar tocmai în această nemărginire a imposibilului stă minunea verbului „a afla”. Să descoperi mereu și mereu lucruri pe care nu le-ai spus. Clipe pentru care nu le-ai mulțumit. Momente în care iubirea și admirația devin fresce ale unei idolatrizări. Un tablou în noi a icoanei celei ce ne-a născut și ne-a vegheat, ea, Mama, o oglindă în care să ne vedem pe noi sub forma creației pe care ne-a dăruit-o El, Dumnezeu…

Iulia Herbil are o peniță magică… Pe care o strecoară în călimara sufletului pentru a decupa picuri de trăiri pe coala hârtiei. Versurile ei trădează o făptură atât de sensibilă încât titlul volumului nu mai surprinde. Ci completează versul. Este deopotrivă și Început, și Cuprindere… Nicicând încheiere… Pentru că versurile Iuliei nu sunt menite a fereca trăiri în colivii din pagini de carte…

„Între Mama și Dumnezeu” reprezintă, în fapt, cartea de suflet a fiecăruia dintre noi. Omagiul adus Mamei – cea dintâi Divinitate pe care o vedem, și singura pe care o și atingem, și închinarea în fața lui Dumnezeu, care ne veghează, îndrumându-ne în treptele devenirii noastre.

Cezar Adonis Mihalache,

scriitor

ISBN 978-606-8639-41-3,

poezie