Definind poezia locul în care autorii încearcă să-și găsească adevărata identitate, versul devine cheia corolă de minuni ce le permite refugiul într-un spațiu rupt de frâmântata lume care ne înconjoară. Și ferice de poeții care reușesc să se izoleze în acea lume; a lor și a cititorilor lor!

Un refugiu în care neîmplinirile pământești pălesc și se scutură de sub povara propriilor reproșuri. Se risipesc din noianul de frustări care ne însoțesc existența. Iar când poetul își asumă, înainte de a păși în lumea „uitării”, nereușitele, cheia-corolă se desface în rimele unei satisfacții pe care doar scriitori o pot consemna.

În Iubirea ninsă cu petale, iubirea este tocmai refugiul poetului pe care autorul îl deschide și pentru ceilalți, iar petalele sunt acele sacrificii-expresie ce vin dinspre cel ce a reușit să le transfere, din registrul autoreproșurilor, în cel al exemplului personal.

Aidoma unui jurnal de călătorie, poeziile Marianei Ianto te poartă spre destinații-suflet. Acolo unde regretul nu mai reprezintă o stație-finiș, ci un status al amintirii în care sinusoida cerebrală a versului devine bornă al unui viitor-experiență ce stă a fi cuprins între petalele metaforei.

Cezar Adonis Mihalache,

scriitor

124 pagini, poezie

ISBN 978-606-8639-11-6