IMG
– Hapuri cu efect imprevizibil –
Autor: Eugen Eftimiu.
Probleme cetățenești… Problemele lui cetățenești. Sau schițe despre el și lumea din oglindă. Numiți-le cum vreți! Oricum le-ați spune, puteți concentra hapurile lui Eugen Eftimiu într-o folie pe taraba farmaciei destinderii. Pastile hâtre, pastile de râs, hap-uri care, oricum ar fi, nu au cum să vă facă rău. Dar care, luate la timp, pot să vă dea o stare de bine. Mai ales de le veți privi așa cum au fost însăilate aceste „momente” și „schițe” din viața bătrânului gazetar. Lipsite de ranchiună, dar dornice de a încrusta pe șiragul timpului momentele personale ale autorului. Pentru că, prin viața sa tumultoasă, ziaristul nu are doar clipele lui, ci toate întâlnirele sale cu ceilalți se transferă a priori în propria-i experiență de viață, întrepătrunderea vieții personale cu profesiunea ducând acest nucleu al hapurilor de acum într-o lume în care linia de demarcație dintre „al meu” și „al lumii” devine aproape insesizabilă.
Sunt surprinse în cele câteva zeci de „tablete” momente din viața de gazetar a autorului. Momente create cel mai adesea prin „contactul” dintre lumea lui de gazetar și lumea celor veniți cu grijile și fobiile lor în secția de „Probleme cetățenești” din redacția ziarului „Informația Bucureștiului”, acolo unde ziaristul a lucrat o lungă vreme, dar și din biroul „Libertății” de mai târziu.
Sunt schițele unei lumi văzute de Eugen Eftimiu prin ochii mereu scrutători ai gazetarului, dar și decelate mai apoi de firea analitică, perspicace, șugubeață ori critică a omului care a trecut prin această lume dimpreună cu pofta sa de scris. Cu pofta de a consemna evenimentele încă din vremea sa de „preziarist”, din timpul facultății ori a anilor de ucenicie de la întreprinderile unde a lucrat înainte de a ajunge în presă. Și care, nici acum, la pensie, nu s-a oprit din a-și pune întrebări.
Având dară destule amintiri pentru a nu avea timp să se plictisească, bătrânul gazetar ne propune o provocare dar fără tendința de a o transforma într-o confruntare. Ne ispitește în lumea amintirilor lui, atât de vii prin felul de a fi scrise, acolo unde pare că putem zugrăvi dimpreună calapodul unei lumi ce a fost și este acolo, în paginile unui scenariu viu.
Da, poate că uneori hapurile vor părea a fi pilule cu efect placebo! Dar tot nu le vei putea găsi efecte… banale, fie măcar și pentru poleiala de timp care se întrezărește pe fiecare dintre ele.
Vechi, dar totuși atât de noi. Simple, dar nu banale. Și, în fond, dacă nu lucrurile simple sunt cele mai ispititoare și mai greu de redat în perfecțiunea modestiei lor, atunci care ar mai fi rostul?
Opriți-vă dară preț de câteva ceasuri. Când voiți! Încercați să vă rupeți de tumultul acestor vremuri pentru a vizita prin pastilele „timpului” pe care ni le propune Eugen Eftimiu lumea lui de ieri. O să vedeți că multe par a se fi schimbat și, totuși, așa să fie?
O să regăsiți poate temerile de ieri în cotloanele zilei de azi. Iar dacă „hapurile” gazetarului v-au stârnit și zâmbete șugubățe, atunci este și mai bine. Înseamnă că autorul și-a atins scopul. (Cezar A. Mihalache, publicist)
Națiunea, 2011
ISBN 978-606-92834-2-4
