Fiori

IMG

Nu știu în care măsură ar trebui să fiu dezamăgit că sunt perceput public și publicistic doar ca poet și ceva… jurnalist, și nu și ca prozator – creator de proză scurtă și foarte scurtă în genul literar pe care l-am inventat și consacrat drept ”proză paradoxală”, dar o brumă de părere de rău mă întristează uneori, pentru că nu sunt perceput în primul rând drept romanicier. E drept, nici nu am mijloacele necesare remarcării mele de scriitor de mare întindere, deși am publicat două raomane pe care încă le cred definitorii și de referință în ceea ce mă privește: Baladă pentru lacrimi, pâine și vioară” scris în 1985 și ”Forța cincea” scris în 1993, având la sertar încă trei romane de dinainte de 1989, ca o dovadă că, totuși, exista”literatură de sertar” când ne-a surprins pe toți prăbușirea comunismului așa cum îl știam și suportam și înlocuirea lui cu un postcomunism mascat ideologic și corcit cu mult visatul capitalism pe care îl suportăm sceptici și resemnați de trei decenii. (Romeo Tarhon)

ISBN 978-606-9020-33-3