Astăzi nu mai este un secret pentru nimeni că aproape toată poezia contemporană stă sub semnul poeziei eminesciene.

Și, desigur, mai știm că astăzi se scrie mult, se scrie bine, se scrie prost. Ceea ce conține valoare va dăinui, restul va fi sortit eșecului și uitării.

Despre  Eminescu s-au scris de asemenea volume întregi, încât nu ne-ar ajunge o viață de om ca să citim, să-l analizăm și să-l descoperim în toată profunzimea spiritului său. Și aici nu ne referim doar la poezie, ci și la partea activității sale jurnalistice, unde era de neîntrecut. Eminescu a scris atât de mult și de bine într-un timp atât de scurt încât, dacă îi citești operele complete, te întrebi când a mai avut timp și de poezie. Dacă iei orice articol scris acum o sută și ceva de ani, e uimitor cât de actual poate fi. Eminescu a făcut o sinteză amănunțită a vieții politicii și sociale din România acelor timpuri, sinteză care, uluitor, e de o actualitate incredibilă, ai senzația că nimic nu s-a schimbat în România în ultimii o sută cincizeci de ani. (Corina Herghelegiu şi Romeo Tarhon)

antologie,

ISBN 978-606-9020-20-3