Poeta are o imensă forță de creație. Și nu este doar un tezaur de trăiri, simțiri, emoții ce așteaptă a fi aduse la lumină. Este o creație în continuă dăruire, aproape un izvor cu forță păunesciană care a curs, la început doar în sine, fără a-și irupe creația spre lumina tiparului, spre ochii cititorilor, spre urechile cenacliștilor.

Când am descoperit-o pe Liliana Smerea Vacaru, ea era aidoma unui personaj mitologic trimis pe pământ, printre noi, muritorii, pentru a ne oferi câte un strop de lumină, de înțelegere și trăire. Dar nu era lăsată să țâșnească spre noi, să transmită. Să transpună și să se transpună prin emoțiile ei în întrebările și căutările noastre. Ori, poate, nu eram noi pregătiți să o primim, să o înțelegem… Căci fără drama exilului nostru, poezia Lilianei Vacaru nu ar fi fost posibilă, poate nici nu ar fi existat în matca de durere, tristețe, tremur carnal al primului volum. Sau poate Teama, Modestia, Însingurarea în fața publicului erau așezate acolo, lângă izvorul ei de creație, tocmai pentru a nu o lăsa să vină spre noi. (Cezar Adonis Mihalache, scriitor, editor, publicist)

ISBN 978-606-9020-08-1, poezie