Amalia Năcrin, poeta metaforelor inedite și spectaculare, în versul ei alb, frust și sincer, așa cum ni s-a relevat, nouă, cititorilor cu ochii larg deschiși întru trăirea poeziei vieții, în volumele: ”Ochii păsărilor fără lacrimi”, ”Azi nu mai vreau să am identitate”, ”Întrebare de lumină”, ”Plagiez femeia”,”Copilul toamnei”,  ”Metamorfoza ciocârliei”, ni se relevă prin volumul ”Biografia Lunii”, în lumina cadenței ritmului și ineditului rimelor, cu o altă față a Femeii complexe și complete care știe să fie, a Femeii curcubeu care e Tumult, e Eternitate, e Oripilare, e o Nebunie fascinantă și e și o Avalanșă de gânduri în gânduri, de trăiri intense, de dorințe inexplicabile pentru orice bărbat, precum eroina sa din romanul ”Dragostea nu vine decât ca să doară”, precum fascinanta T.E.O.N.A. Amalia Năcrin se re-definește și se re-naște din abisuurile Ființei, cu fiecare volum de poezie. Dacă la începuturile devenirii sale ca Poetă, Ea ”nu vrea să” aibă ”identitate”, pentru că poezia în vers alb pe care o dăruiește, cu inima larg deschisă, cititorilor, îi dă mai mult decât o identitate căci o împlinește și această împlinire prin dragoste de oameni și de viață se revarsă ca un izvor cu apă vie asupra cititorilor și se și regăsește în ”Ochii păsărilor fără lacrimi”, adică a acelor oameni care deși au cunoscut abisuul ființării și disperarea viețuirii, găsesc resurse pentru a se înalța în zbor netulburat dincolo de lacrimi, în lumina vieții trăite în spiritul nemuririi, în volumul ”Întrebare de lumină”, Poeta, devine Ea Însăși Lumină în abisurile ființării și ale viețuirii și în pofida multiplelor îndoieli și temeri se dăruie total pe Sine prin poezia ei irumpând ca o avalanșă menită să purifice totul în cale și să preschimbe urâciunea vieții în frumosul ce sălășluiește în spiritul unui om cu adevărat liber iar în tomul ”Plagiez femeia”, Năcrin Amalia, se disimulează în al său Alter-Ego, femeia de dincolo de orice femeie, femeie capabilă să acceseze dimensiuni supra-sensibile și să pătrundă în ”plexul” universului feminității, în volumul ”Copilul toamnei”, Ea se relevă cititorilor drept Femeia care a știut să se păstreze curată în spirit chiar dacă a ajuns în ceea ce unii numesc ”toamna vieții”, la apogeul devenirii sale, trecând prin tot tumultuul unei vieți trăite ca ”pe o muchie de cuțit”, iar în volumul ”Metamorfoza ciocârliei”, Poeta cu ochii minții mereu într-o stare de veghe, se înalță în lumina solariană a poeziei sale în cânt sublim de ”Lie-Ciocârlie” etern îndrăgostită de frumusețea de dincolo de lumea noastră trecătoare ca și viața omului. (Cozmina Cosmean)

poezie,

ISBN 978-606-9020-06-7