„Năvalnicul” lui Romeo Tarhon este un Luceafăr autentic românesc prin simbolistică, prin mesaj și prin construcția poetică. Subtitlul inspirat ales, „Legenda Crăișorului Dragobete”, mă duce cu gândul la Avram Iancu. Așa cum Avram Iancu a fost și va rămâne în conștiința românilor drept „crăișorul munților”, tot astfel „Năvalnicul” lui Romeo Tarhon va dăinui în istoria literaturii române ca un poem de referință pentru mileniul trei. Construcția poetică a „Năvalnicului” redeșteaptă în cititor ecourile „Luceafărului” eminescian. Dar, dacă poemul „Năvalnicul” este „perla” creației lirice „tarhoniene” – despre care vor scrie mulți critici și literați de valoare când va fi „descoperit” și îi vor fi „decriptate” multiplele semnificații, celelate poeme din acest volum vin să îl pună în valoare și să îi „încununeze” grandioasa  capodoperă în literatura românească.

Lecturând toate poemele cu maximă exigență, am remarcat că fiecare este o „pildă” de înțelepciune și că fiecare abordeză într-o manieră diferită, dar unitară alături de celelalte, condiția omului superior în spațiul carpato-danubiano-pontic, dar și în cel universal, tratând mitul scrificiului de tip christic într-o manieră cu totul originală și în legătura indisolubilă cu misiunea „Creatorului-Demiurg” în univers și în societatea umană. (Cosmina Cozmean)

ISBN 978-606-8639-47-5

poem, 136 pg.