O contesă pe meridianele iubirii…

Undeva, într-un punct pe spirala trăirilor noastre, el există! Sufletul pereche… Lui îi este dedicat acest dublu roman. Sufletul pereche – pe care Laura Elena Ștefan îl (re)găseste, în prima parte a lumii narative propuse cititorilor, în trecut, într-un salt imaginar al întoarcerii hipnotice pe una dintre spiralale trecerilor noastre prin acest univers, pentru ca, în cel de al doilea roman al cărții, să-l abandoneze seducător.

Autoarea ne propune așadar două structuri distincte ale infinitului de Iubiri interzise… Ale nemărginirii poveștilor neîmplinite…

Prima narațiune, „Amantul din trecut” își poartă cititorul în două lumi; ale unei iubiri interzise aici, dar permise dincolo. Personajul principal este o tânără doamnă… Nu întâmplător, o creatoare designer de interioare. Aici, în lumea „noastră”, o creatoare de interioare, iar dincolo, o creatore a interacțiunii cu sufletul pereche. Două lumi diferite, paralele, dar care devin punți pentru regăsiri… Căci, întrebările și stările de „aici” sunt cele care crează posibilitatea regăsirii de dincolo. Regăsirea sufletului pereche pe care autoarea îl vede prin prisma lumii de aici, mult mai rigide, mult mai puțin conturată în fabulos, ca pe un amant din trecut.

Laura Ștefan reușeste să zugrăvească o narațiune antrenantă, cu dialoguri alerte, care te fac să arzi aidoma nerăbdării autoarei de a-și regăsi sufletul pereche, trăind parfumul romantic filă după filă.

Povestea este construită aidoma unei partituri, o piesă muzicală romantică în care finalul nu se va fi regăsit decât în clipa în care acul patefonului din trecut va fi sfârșit ultima spiră a discului de vinil al prezentului.

Dragoste, aventură, iubire… Și lacrimi, multe lacrimi; aici, stropii de rouă ai dragostei, dincolo picurii de sare ai deznădejdii…

În cea de a doua poveste, „Contesa de Bruno”, personajul principal, Nicolle, nu mai „sare” în trecut în căutarea sufletului pereche… El este deja aici, lângă ea, dar poate și pentru că îl are de prea multă vreme alături, îl izgonește în trecut prin propria-i alegere, în fapt, o farsă de adolescenți ce întruchipează conturul matur al împlinirii ca adult.

Și aici se disting două lumi… Chiar dacă sunt în același plan, al prezentului, ca desfășurare, ca emoții și căutare, o parte a prezentului capătă patina trecutului. De data aceasta creat voit, prin alegerile făcute de personajul principal.

Din nou două lumi ce se războiesc sub aceeași peniță… Din nou alegeri… Mai mult sau mai puțin asumate. Acum, o lume în care fata de la țară, îndrăgostită de partenerul ei de  joacă din copilărie și adolescență, alungă partitura sufletului pereche, pentru a face loc siguranței. Soțului pe care îl apreciază și îl respectă, fără a-i putea dărui însă sentimentele unice pe care le-a avut doar pentru cel ce era unicul.

Interesante sunt și alegerile „peisagistice” ale amplasării personajelor în cadrul narațiunii, acest al doilea roman dezlegându-și firul poveștii într-un sat, poate și ca simbol al purității, dar și al naivității, pentru a evolua în civilizațiile intenționat construite în „evolutivul” epatant al Florenței ori Toscanei.

Și chiar dacă uneori intersecțiile temporare din cele două știme de imaginar par a se împletici în cadre și personaje accidental așezate într-un timp nepotrivit, prin translatarea istorisirilor, de sub penița autoarei în imaginarul cititorului, ambele povești, zale ale romanului iubirii, păstrează aerul timpului trecut.

Două romane, două lumi, două personaje – Lara, firea poetică, și Nicolle, partea mai prozaică, mai „pământeană”-, în fapt, două punți menite a-l face pe cititor sa traverseze zbuciumul iubirii din începutul romantic al primei povești, „Amantul din trecut” („- Unde ești acum?”, „- Pe o stâncă, privind cum soarele apune în mare…”) spre finalul valului lovit de țărm din încheierea celei de a doua narațiunii, „Contesa de Bruno” („Am crezut că te-am pierdut pentru totdeauna!”).

Cezar Adonis Mihalache,

scriitor

ISBN 978-606-8639-32-1, roman, 216 pagini