Răcoarea aripii de fluture

IMG

Într-un timp, în care goana după existențial ne cotropește și ne face să nu mai avem timp de noi în suflete, poezia Nicoletei vine și mângâie prin atingere: ”Și mă întorc din vremea în care/ Plouă cu flori din ierni depărtate,/ Când apa dispare din marea cea mare/ Și-n zare apar curcubee florate ((DE DEPARTE…). Poeta ne îndeamnă într-un timp anost la cel mai înălțător sentiment: iubirea: ”Stau zâmbetele-n ramuri/ Pentru a fi culese,/ Cuvintele-n ciorchini/ S-au copt din primăvară,/ S-a copt și fericirea,/ În vârf de crengi înalte/Arome-mbătătoare,/ Ca dintr-un nor” (LA CULES DE IUBIRE).

Dacă ar fi să stai cu ochii închiși, ți-ai imagina o pădure plină de fluturi, tu, atins de aripile lor și restul… doar iubire… Așa-i?! Nu vreau să mă depărtez de titlul cărții, un titlu care seamănă deosebit de mult cu sufletul poetei. Pentru că, da…! a pus suflet în ce a scris, acest lucru nu-l poate nega. (Amalia Năcrin)

ISBN 978-606-8639-95-6

Metamorfoza ciocârliei

IMG

Cuprinsă de anumite sentimente care,  probabil,  i-au marcat existența,  scriitoarea Amalia Năcrin vine cu un nou volum de versuri,  pentru a ne face să înțelegem că acei minunați copii,  plămada sufletului, (copiii lui Goethe),  ne trezesc o conștiință a momentului,  a bucuriei de după tristețe,  chiar a zădărniciei în fața eternizării existenței. Amalia Năcrin,  sângerează efectiv în volumul „Metamorfoza ciocârliei” care se vrea, „o dedicație” și „o consolare”,  a nevoii unei retorici în care se ascund întrebări obsedante.

Noutatea acestui volum constă în faptul că poeta a trecut cu ușurință de la modernismul zilelor noastre la un registru expresionist caracteristic perioadei când ea încă nu se născuse,  dar,  inspirată fiind de acei ani plini de constrângere,  sufocare,  compune o poezie plină de autenticitate,  motivată fiind și de dorința unei expresii literare care să convingă cititorul. (Octavian Anuța)

ISBN 978-606-8639-94-9

Romeea

IMG

Volumul ”Romeea” include numeroase elegii și balade ludice dedicate numelor româncelor care, la un loc, întruchipează Femeia, Muza fără de care nu aș fi poet, ci epigon, versificator… poetician(!). (Romeo Tarhon)

ISBN 978-606-8639-93-2

Muză şi poet

IMG

Pe Flori Bungete am cunoscut-o mai întâi ca prozatoare, editându-i, alături de colegul Cezar Adonis Mihalache, romanul ”Maria”, titlu pe care i l-am sugerat chiar dacă fusese înveșnicit în literatura românească de către Radu Todoran, în romanul adolescenței noastre, ”Maria și marea”. O primim în elita scriitorilor fideli editurii noastre și în calitate de poetă, prin acest volum bogat ca tematică și stilistică lirică și, în plus, educativ prin repunerea în lumină a scriitorilor clasici, dar și mai recenți, în partea finală a cărții: DIN CICLUL DE POEZII ”PORTRET DE AUTOR. De la Eminescu la Elena Farago, de la Minulescu la Marin Sorescu, de la Caragiale la Creangă și alții, poeta Flori Bungete trece în revistă o întreagă pleiadă de înaintași, incluzându-l și pe controversatul poet Corneliu Vadim Tudor, plasat, întâmplător sau ca preferință personală, între Lucian Blaga și Nichita Stănescu. În partea majoritară a volumului, descoperim un registru variat de abordări lirice, dintre care, spre onoarea autoarei, nu lipsesc poeziile patriotice, cum nici poeziile cu parfum de elegie, de doină, de romanță, de meditație… în care cântă dragostea pentru natură, pentru satul copilăriei, pentru cei dragi, pentru farmecul anotimpurilor, pentru magia cerului de zi și de noapte, pentru poezie și arta de a face poezie… Recomand volumul ”Muză și poet” cu exigență, dar și cu empatie de confrate poet, nu doar ca editor fidel autorilor preferați. (Romeo Tarhon)

ISBN 978-606-8639-91-8

Un popas în vremuri grele

IMG

Mesajul poeziei lui Cristian Gabriel Moraru este expresie a logosului, o cuvântare, în care sensuri și gesturi creează o atmosferă de spectacol al bucuriei și al dorinței, al devenirii și al transformării. Iluzia deschide o poezie cu multiple perspective, o interpretare a dinamismului, cu acțiuni și ficțiuni lirice, o dualitate a sinelui, cu un ludic ce unește stare și tensiune, o poveste despre artă și artistic. (Dr. Petru Hamat )

ISBN 978-606-8639-97-0

Mi-s muza/muzul poeziei/prozei

IMG

Românismul și eminismul capătă dimensiuni planetare, ca ecou al Limbii Simțirii Românești vorbită, scrisă, cântată și înălțată la calitatea de glas național și naționalist de la generație la generație, iar atunci când vedem și auzim copilașii români cum rostesc Eminescu din mica lor mare inimă, dizolvând granițele fizice și spirituale care despart popoarele și umanitatea, nu putem să nu exultăm de mândrie și drag, să nu vibrăm cu toată ființa noastră românească bucuroși că Eminescu este viu în noi, atâta vreme cât vlăstarele neamului nostru îi conferă continuitate și nemurire peste veacuri.(Romeo Tarhon, coordonator antologie)

ISBN 978-606-8639-89-5, 340 pg.

antologie de poezie şi proză

Maria

IMG

Plecări… Rupturi… Îndepărtări… Cât de sec ar suna viața fiecăruia dacă ar fi să o privim doar dinspre „înstrăinările” pe care aceasta ni le alege, parcă înverșunată, parcă prea supărată pe noi pentru ceea ce, de fapt, nici nu am făcut, știm noi, dar ea tratându-ne ca pe niște făptași ce trebuie să răspundă… Poate „a priori”, poate ca o vinovăție ce nu a fost plătită până la capăt într-un alt soroc de viață…

„Maria” este un volum al unor astfel de înstrăinări… Este o carte a vieții fiecăruia… Diferența este că, pentru unii, „înstrăinările” de care a avut ea parte au fost doar capitole răzlețe sau chiar note de subsol.

Cezar Adonis Mihalache,

scriitor  

 ISBN 978-606-8639-86-4

roman, 170 pg

Adevăruri biblice : îngerii, extratereştrii antici şi Omenirea : o ipoteză ca multe altele

IMG

O carte care transcende din ficțiunea cititorului obișnuit și ancorat anumitor reguli științifice, religioase și de acceptare, „că așa s-a pomenit de când lumea”, în futurismul unor interpretări despre Ziua de mâine, în care se pot regăsi acei cititori care au renunțat la norme și cutume, pentru a privi viitorul dincolo de parapsihologie.

Pentru a înțelege drumul la care este invitat cititorul, pentru a primi, în fapt, un fel de avizare minimă antelectură, trebuie să privim cunoașterea ca un ocean plin de informație pe care se conturează insulițele a ceea ce înseamnă (încă) necunoaștere sau nepătruns, neînțeles, neacceptat, nedescifrat.

„Ziua de mâine”, fie cea a generației, fie cea „biblică”, transcendentală, „a îngerilor”, înseamnă infuzie de informație, de cunoaștere. Pentru că acesta este mersul înainte, evolutiv. Dar cum oceanul cunoașterii se tot mărește, și insulițele de necunoaștere de pe el se măresc la rândul lor proporțional!

Autorul, poate și pentru a nu se opune unui curs contemporan al acceptării și toleranței celorlalți față de necunoscut, așa-numitele lucruri de neînțeles, în cel mai bun caz privite de aceștia ca „stranii”, iar în cel mai nefericit ca „bizarerii”, își rezervă dreptul de a prezenta întreaga lui lucrare de cunoaștere, interpretare, analogie sub rezerva de Ipoteză.

Pentru mulți cititorii, cartea va avea o linie a normalului incredibil de perceptibil. Parcă și noi ne-am gândit la așa ceva?… Parcă și noi ne-am întrebat: „Dacă?”… Dar nu am avut curajul și nici răbdarea de a ne așterne gândurile dincolo de ficționar, de imaginar, de a le da o consistență din interpretări și mai ales analogii.

Ioan Micu vine cu o abordare religioasă, științifică a neștiințificului, sumând totul într-o Ipoteză.

Un asemenea volum îți dă încredere că ceea ce azi va fi privit, inevitabil, ca imaginație, „stranie” ori nu, mâine poate fi acel coeficient care să ne permită să facem saltul peste ceea ce considerăm drama de azi (de la poluare la „degenerarea” ADN -ului sub vortexul de energii generate de evoluția rasei umane, iar ceea ce numim o de gradare a materialului ADN/ARN să fie de fapt scânteia schimbării radicale), așdar, un salt spre ziua de mâine, spre omul/„înger” pe care încă nu-l înțelegem ca structură…

Poate că „îngerii” de azi, fie ei și înțeleși ca extra-tereștrii, suntem de fapt noi cei de mâine, nu?!…

Așadar, azi, simple ipoteze! Dar… mâine?

 Cezar Adonis Mihalache,

scriitor

196 pg, 17/21

ISBN 978-606-8639-80-2

Psaltirea în versuri a Maicii Domnului

IMG

Nu este o greșeală a considera poezia ca fiind în sine un „Psalm”… Căci este o psaltire de vindecare a sufletului, de la poet la cititor dar și viceversa… Și așa cum poezia cuprinde în ea stări și leacuri ale suferințelor sufletești, atât de comune, dar și atât de diferite în trăirile fiecăruia dintre noi, și Psalmul este în cele din urmă o culegere de binecuvântări pe care le primim, la un moment dat în viață, nu întâmplător, nu ocazional, ci cu un scop pe care poate nu-l întrezărim de la început. Vindecarea celorlalți ori vindecarea noastră.

Curajul de a scrie un „psalm în psalm”, sugestia divină, îndrăznesc să rostesc, pe care a primit-o poeta Ana Ardelean, fiică credincioasă a și întru poezie, de a așterne această psaltire în versuri de supracitire după Psaltirea Sfântului Dimitrie  al  Rostovului a Psalmului Maicii Domnului reprezintă leacul vindecător al cititorului și deopotrivă al credinciosului. Fără însă a se exclude, dar putând parcurge pe căi diferite, laic și religios, Psalmul Maicii Domnului, pe care îl putem numi, fără a produce vreo blasfemie, ca fiind un Psalm cu literă mare poetică, așadar, fără a se exclude, dimpotrivă, completându-se în prelungirea rugăciunii sau a emoției de lector de poezie, fiecare cititor, frământând colțul paginii-poem ori rostogolind între degete rozaliul-acatist, cu gândul la rugăciunea care a sugerat fiecare catism în parte, este chemat să trăiască prin sufletul-trăire al poetei Ana Ardelean conturul de înțelepciune desprins cel mai probabil ca o corolă de cunoaștere a rugăciunilor înălțate Maicii Domnului.

Și totuși, dincolo de faptul că Psaltirea în versuri a Maicii Domnului, în forma așternută de drept credincioasa Ana Ardelean, poate fi citind oricând, nu doar așa cum așează rânduiala bisericească Psalmul Maicii Domnului (inclusiv Psaltirea Sfântului Dimitrie  al Rostovului, între Miercurea Săptămânii Patimilor şi Sâmbata Tomii), între cele două, Psalmul de inspirație și Psaltirea poetică rămân diferențele necesare și autoimpuse. Pe care cititorul este chemat să le zidească singur ca metaforă sau rugă.

Lucrarea aici de față poate fi însă și un răspuns la o întrebare pe care acum nu doar fețele bisericești și teologii o rostesc parcă tot mai des… „Unde sunt casele în care se mai citeşte psaltirea, cea de Dumnezeu inspirată şi care dă omului o atât de mare credinţă în Dumnezeu, o atât de puternică speranţă în El, atunci când este lovit de o nenorocire, de-o boală, de un necaz, de-o supărare, şi o atât de ardentă iubire de Dumnezeu?” (Sfântul Ioan de Kronstadt).

Și, iată, avem aici, nu un răspuns, ci o invitație de a ne întoarce, așa cum ne îndrumă Sfântul Teofan Zăvorâtul (care ne spune: „Rămâne la libertatea fiecăruia să aleagă ce fel de rugăciuni doreşte”), spre citirea și recitirea unei lucrări esențiale în familia creștinului.

Ca „tehnică” poetică, de remarcat că în unii psalmi avem doar o simplă versificație a psalmului de inspirație (de exemplu Psalmul 150), iar în alții (cum ar fi Psalmul 101) se remarcă întreaga strădanie a autoarei de a „conspecta” și cuprinde chemarea înaintată Maicii Domnului în versuri meșteșugite în mult mai puține rânduri. În oricare situație, însă, este remarcabil efortul autoarei, care, neîndoielnic, fără dreaptă credință și rost poetic, nu și-ar fi putut duce la bun sfârșit această incursiune.

Iar dacă se poate spune că lipsește ceva volumului de față este poate doar un mesaj al poetei, din perspectiva laică a scrisului pe care îl abordează în alte lucrări, despre felul în a primit acest mesaj-chemare de scriere și așternere religioasă.

Dincolo de toate acestea, cartea poate fi considerată și un mesaj pentru toți ceilalți poeți… Căci, poate poetul nu este întotdeauna pe atât de credincios pe cât o cere relația sa cu scrisul… Iar „Psaltirea Maicii Domnului, în versificație după  Psaltirea Sfântului Dimitrie  al  Rostovului”, în zămislirea Anei Ardelean, poate fi tocmai acel mesaj pe care nu doar cititorii de poezie sunt chemați să-l pătrundă, ci și unii poeți, chemați să-l deslușească.

Cezar Adonis Mihalache,

scriitor

ISBN 978-606-8639-75-8

poezie, 168 pg.

Copilul toamnei

IMG

Amalia Năcrin, care se renaște pe sine cu fiecare carte de poezie ori de proză, publică încă un volum remarcabil de creații  poetice care impresionează prin dimensiunile lirice abordate, care vin să revoluționeze limbajul liric, dându-i binecunoscuta amprentă personală de mare originalitate și adresabilitatea cuprinzătoare către lumea acelor  cititori care preferă poeziile și prozele care nu pun în lumină doar partea frumoasă a vieții, ci și pe cea plină de urâciune, de mărăciune, de nebunie paroxistică, de angloase specifice vremurilor .

În acest nou volum, poeta se autodefinește drept Femeie-„Copil tomnatic”  împovărată de viață, dar purtând în suflet o lumină vie, izbăvitoare, purificatoare care o înalță pe culmi de grație spirituală. Dar și în postura de Femeie-„Strigăt” de Iubire, care se dedică artei de a fi etern feminină, precum un altar viu de credință, dorindu-se iubită de către cei pe lângă care trece „cu dragostea de mână”, pe măsura iubirii sale pentru ei, oamenii care au uitat „Ce e Iubirea”.  Dar și ca Femeie-„Caleidoscop” care se resoarbe în Sine și se poate dedubla dându-și noi și noi definiții, marcând o  sublimă „Trecere” în inimile celor care iau contact cu actul creației sale. De asemenea, ca Femeie-„Candidată” la  a-și deveni sieși Frunză, Copac, Pădure, Ploaie, Binecuvântare Cerească… în toamna unei vieți depline, precum și  ca Femeie-„Ancestrală” care vine din lumea de dincolo de noi cu moștenirea spirituală  și cunoașterea perceptivă și intuitivă a generațiilor de strămoși, și care vrea să se ofere, prin tot ceea ce poate ea deveni „edenicul alb”, tuturor celor care vor să fie parte a universului ei inefabil. Dar nu mai puțin ca Femeie-„Dor Năvală”  a cărei „semnătură”, „ampretă” și   „trecere” sunt inegalabile și unice, alegând să-și manifeste dorul de umanitate prin actul creției, devenind, astfel, o poetă a tuturor stărilor suflești.

                                                                   Cosmina Cozmean

ISBN 978-606-8639-83-3

poezie, 148 pg.