Steaua mea eminesciană

IMG

Limba lirică eminesciană încă are infinite rezonanțe la care să se sincronizeze poeții contemporani și cei de după… Inovația și inventica lingvistică, rimica și ritmica, metaforismul, modelarea prozodică, plastică, sugestivă… reprezintă surse inepuizabile ale lirismului artistic posteminescian. Doar cei care nu au harul să o facă, îl reneagă pe Poetul Părinte Întâietor și îl declară depășit, epuizat, scheletizat. Să scriem cât mai mult, cât mai dedicat și cât mai inovator în limba sacră eminesciană! (Romeo Tarhon)

poezie, ISBN 978-606-9020-03-6

Istoria neagră a românimii: trădările care au schimbat soarta neamului românesc

IMG

A scrie despre trădările din istoria noastră reprezintă o provocare chiar la adresa Istoriei. Și ar putea dezveli lucruri dureroase ce ar putea incita veneticii să ne atace și mai violent. Dar este o misiune pe care o națiune trebuie să o abordeze pentru a dovedi că a devenit suficient de matură și de puternică pentru a-și asuma și erorile, și ororile, și trădările, dar și vânzările la care s-au dedat unii înaintași. Căci, cu sau fără ghilimele, acele personaje detestabile, nu doar prin felul în care au trădat, ci prin însăși alipirea de „arginții” trădării, deși se aflau în preajma unor simboluri, valori și repere de eroism, sunt parte din istoria noastră.

Poate că, luate de separat, episoadele trădărilor istorice abordate de către autoare de-a lungul volumului nu ar șoca… Le știm din cărțile de istorie, nu? Nu ar șoca pentru că, istoriografic, tânăra scriitoare nu vine cu acele „noi” dovezi pentru cercetarea mai aprofundată ori reinterpretarea contextului istoric al vremurilor acelor trădări. Ea însă le așează la un loc, într-un singur taler, care, privit ca un tot, doare prin greutatea și dimensiunea grotească a aplecării spre actul trădării a unor părți din trecutul, dar și „contemporaneitatea” noastră.

Lecturând acest volum, cititorul trebuie să țină cont de un aspect esențial: Andreea Arsene nu este istoric. Ea nu redă acele aceste episoade prin prisma unei cercetări istoriografice proprii. Și nici volumul ei nu se vrea a avea valențele unei cărți de istorie. Nici măcar la nivelul popular al acelor necesare foii de popularizare în masă a istoriei. A inducerii curiozității și atașamentului față de fenomenul istoric. (Cezar Adonis Mihalache, scriitor)

 

ISBN 978-606-9020-10-4

Omul vitruvian

IMG

Și omul, atât este,
Om…
Aripi întinse, cocor,
Zbor spre lumina divină
Cu capul în țărână.

Și a mai rămas o clipă,
Ispită și vină
Cioplită
Cu dalta de aur ce spune:
Dumnezeu prin Iisus e-o minune!

Să plâng, să râd, om sunt…! (ISBN 978-606-9020-07-4, poezie)

Scintilaţii şi trup

IMG

Un astfel de volum erotic era necesar, deoarece sunt destul de ermetică și greu de citit. Spun așa… că mi-a trebuit nu curaj, pentru că eu cred în tot ceea ce scriu, ci un fel de teribilism, spre a da publicului un asemenea volum. Eu cred că iubirea există sub toate formele ei, de la iubirea candidă, nevinovată, până la cea extremă, apropiată de nebunie. Doar că noi… prin unicitatea sub care suntem construiți, simțim diferit. Dar… simțim! Eu nu pot decât să mulțumesc lui Dumnezeu că…  așa păcătoasă cum sunt, las tuturor… nu crime și orori, ci iubire, iubire, iubire… multă iubire! Volumul se lasă a fi unul didactic, ridic la fileu multe teme de casă: despre cum ești în trupul unei mame, despre cum simte bărbatul, despre pasiune și dorință, despre metamorfozare… Nu vreau să spun mai mult. Știți cum zic eu: las cititorul să descopere! (Autoarea)

poezie,

ISBN 978-606-9020-06-7

Biografia lunii

IMG

Amalia Năcrin, poeta metaforelor inedite și spectaculare, în versul ei alb, frust și sincer, așa cum ni s-a relevat, nouă, cititorilor cu ochii larg deschiși întru trăirea poeziei vieții, în volumele: ”Ochii păsărilor fără lacrimi”, ”Azi nu mai vreau să am identitate”, ”Întrebare de lumină”, ”Plagiez femeia”,”Copilul toamnei”,  ”Metamorfoza ciocârliei”, ni se relevă prin volumul ”Biografia Lunii”, în lumina cadenței ritmului și ineditului rimelor, cu o altă față a Femeii complexe și complete care știe să fie, a Femeii curcubeu care e Tumult, e Eternitate, e Oripilare, e o Nebunie fascinantă și e și o Avalanșă de gânduri în gânduri, de trăiri intense, de dorințe inexplicabile pentru orice bărbat, precum eroina sa din romanul ”Dragostea nu vine decât ca să doară”, precum fascinanta T.E.O.N.A. Amalia Năcrin se re-definește și se re-naște din abisuurile Ființei, cu fiecare volum de poezie. Dacă la începuturile devenirii sale ca Poetă, Ea ”nu vrea să” aibă ”identitate”, pentru că poezia în vers alb pe care o dăruiește, cu inima larg deschisă, cititorilor, îi dă mai mult decât o identitate căci o împlinește și această împlinire prin dragoste de oameni și de viață se revarsă ca un izvor cu apă vie asupra cititorilor și se și regăsește în ”Ochii păsărilor fără lacrimi”, adică a acelor oameni care deși au cunoscut abisuul ființării și disperarea viețuirii, găsesc resurse pentru a se înalța în zbor netulburat dincolo de lacrimi, în lumina vieții trăite în spiritul nemuririi, în volumul ”Întrebare de lumină”, Poeta, devine Ea Însăși Lumină în abisurile ființării și ale viețuirii și în pofida multiplelor îndoieli și temeri se dăruie total pe Sine prin poezia ei irumpând ca o avalanșă menită să purifice totul în cale și să preschimbe urâciunea vieții în frumosul ce sălășluiește în spiritul unui om cu adevărat liber iar în tomul ”Plagiez femeia”, Năcrin Amalia, se disimulează în al său Alter-Ego, femeia de dincolo de orice femeie, femeie capabilă să acceseze dimensiuni supra-sensibile și să pătrundă în ”plexul” universului feminității, în volumul ”Copilul toamnei”, Ea se relevă cititorilor drept Femeia care a știut să se păstreze curată în spirit chiar dacă a ajuns în ceea ce unii numesc ”toamna vieții”, la apogeul devenirii sale, trecând prin tot tumultuul unei vieți trăite ca ”pe o muchie de cuțit”, iar în volumul ”Metamorfoza ciocârliei”, Poeta cu ochii minții mereu într-o stare de veghe, se înalță în lumina solariană a poeziei sale în cânt sublim de ”Lie-Ciocârlie” etern îndrăgostită de frumusețea de dincolo de lumea noastră trecătoare ca și viața omului. (Cozmina Cosmean)

poezie,

ISBN 978-606-9020-06-7

Şcoala de după şcoală

IMG

Poeziile din volumele precedente ale doamnei Ana Ardelean au fost o mult așteptată pauză de la ritmul alert al vieții de zi cu zi, o scurtă retrăire a copilăriei lipsite de griji, a simplității traiului de acasă. ”Școala de după școală” păstrează același contur, întorcându-ne pentru un moment dinspre lumea modernă înspre tradiție, cu frânturi de înțelepciune populară, cu afirmații de credință, cu inspirație din istoria și din arta românească și cu decenii de experiență și de observații personale. Pentru foștii elevi ai doamnei Ardelean, volumul este o continuare a învățăturilor care ne-au marcat primii ani de școală și ne-au însoțit neîntrerupt pe drumul spre maturitate (Pleșca Luminița)

poezie,

ISBN 978-606-8639-99-4

Calvarul unui suflet damnat

IMG

Andreea Arsene are idei, are peniță, are talentul de a „însângera” hârtia sub valul de emoție reală. Dar are oare suficient „material” pentru a putea susține „epopeea” derulări unui roman? Mai ales că ea s-a aruncat direct în vârtejul marilor romane. Nu a tatonat această branșă prin foiletoane, prin nuvele, prin microromane chiar… (…) Citind însă fie și numai poezia Andreei Arsene îți dai seama că penița ei vibrează de o maturitate „crescută” înainte de vreme. Apoi, trăind transpunerile ei jurnalistice, îmbrăcând cămașa de luptător civic, de ziarist, pe alocuri chiar gazetar eminescian, îți dai seama că nici o literă, nici un vers, nici un paragraf nu a venit prea devreme pentru a se așterne pe coala „tinereții”. Iar autoarea este tânără, într-adevăr… Dar trăirile ei nu au fost niciodată adolescentine. Nu au apucat să fie, părând că Andreea a fost trimisă în această viață direct în ringul celor mari. (Cezar Adonis Mihalache, scriitor)

ISBN 978-606-9020-00-5

roman, 228 pagini

Spre Tine, Doamne, vin…

IMG

Pornind în pelerinaj în Țara Sfântă, poeta Ana Ardelean trăiește cu exaltare și smerenie numeroasele revelații pe care le generează miraculos, de două mii de ani, orice piatră, orice fir de apă, de iarbă și de lumină, orice copac, orice pasăre și insectă, orice norișor, orice suflet de om și de vietate, orice sfioșenie a vieții și a nevieții din cele ce au fost, mai sunt și vor dăinui,  acolo, pe târâmul sacral care ni L-a dat, ni L-a adeverit și ni L-a luat spre a ni-L redărui pe Cristosul unei omeniri din ce în ce mai hulpave și mai bolnave, tărâmul în care Mântuitorul și-a trăit și și-a murit, spre Înviere și veșnică viețuire, misiunea dumnezeiască de a schimba lumea, de a o întoarce la credință și pocăință, cu prețul crunt al sacrificiului de Sine. În acest peisaj mirific pășește cu evlavie și mișcătoare emoții poeta sibiancă, reușind, pas cu pas să descrie fiecare locșor, fiecare istorioară, fiecare amprentă a timpului scurs peste vestigiile conservate de natură și de mâna omului, așa cum au fost redate, adesea în parabole cu tâlcuri, în Cartea Sfântă de către ucenicii evangheliști care L-au urmat, L-au slăvit și L-au dăruit oemnirii pe Fiul Omului și al Lui Dumnezeu.

Cartea de poezii ”La tine, Doamne, vin”, este o depănare cvasibiblică a vieții, minunilor și sacrificiului cristic; este încă o mărturie vie care se adaugă patrimoniului literar, cultural, istoric și spiritual care obligă la neuitare, spășire și regăsire a omului modern pe lungul și sinuosul drum al creației, de la originile ancestrale, precreștinești, la devenirea incertă acum și în viitor. Este remarcabil talentul poetei, dublat de o mare sensibilitate și întregit de profunda sa credință în Dumneseu, prin care ne dăruiește această carte de excepție, lucrând-o în cuvinte simple, uzuale, fără artificii stilistice și metaforice, fără a se complica cu ritmica și rimica pretențioasă a poeților sintetici care se vor impecabil de stilați, dar care nu reușesc să transmită emoțiile calde pe care Ana Ardelean le generează și le insuflă cu naturalețe desăvârșită. (Romeo Tarhon)

Amintiri, povestiri și povești din satul meu drag, topârcea

IMG

Mihaela Dana Chioariu-Topârcea se prezintă cu volumul de poezii pentru copii intitulat ”Satul Copilăriei”. Care este acest colț de rai care i-a inspirat minunatele versuri și pe care le poartă în suflet oriunde s-ar duce în lume? Mihaela Dana Chioariu, își are originile în satul Topârcea Sibiului, unde și-a petrecut o parte a copilăriei. Cu această carte de debut, autoarea s-a ridicat în rândul oamenilor de seamă al satului și își asumă o mare responsabilitate. Mihaelei Dana Chioariu-Topârcea îi va reveni un rol foarte important în menținerea, permanentizarea și conservarea obiceiurilor locale, ale unor tradiții purtate din generație în generație.

Poeziile prezente în volum se adresează copiilor, ele sunt pline de frumos, de gingășie, pline de exemple și învățăminte. Pot afirma cu toată responsabilitatea că Mihaela Dana Chioariu este o a doua ” Nina Casian” în ceea ce privește poezia destinată tinerelor vlăstare. Este nevoie de o astfel de poezie, în condițiile în care televizorul și calculatorul își fac loc din ce în ce mai mult în viața și educația omului modern, începând încă de la cea mai fragedă vârstă. De multe ori cu scopuri, demersuri, dar mai ales, cu rezultate îndoielnice, dacă nu chiar de prost gust.

Desigur, s-ar putea vorbi în mod foarte detaliat despre volumul apărut. Deocamdată îi urăm autoarei succes și așteptăm noi creații, lăsând cititorii și mai mici și mai mari să se bucure de acest buchet frumos de gânduri așezate în poezie. (Horia Laurențiu Răhăian)