După ce i-am editat, publicat și lansat volumul „Calvarul unui suflet damnat”, i-am spus Andreei Arsene că nu trebuia să o… ucidă(!) pe foarte tânăra eroină a acestui roman de ficțiune în care, de fapt, sciitoarea s-a dedublat până la identificare cu personajul principal, că nu trebuia să-i curme viața printr-un gest adolescentin sinucigaș, inocent și teribilist, în finalul cărții și i-am propus imperativ să o readucă la viață, să-i dea dreptul la viață într-un al doilea volum. (Romeo Tarhon)

ISBN 978-606-9020-00-5
Vol. 2. – 2019. – ISBN 978-606-9020-22-7,

roman

Astăzi nu mai este un secret pentru nimeni că aproape toată poezia contemporană stă sub semnul poeziei eminesciene.

Și, desigur, mai știm că astăzi se scrie mult, se scrie bine, se scrie prost. Ceea ce conține valoare va dăinui, restul va fi sortit eșecului și uitării.

Despre  Eminescu s-au scris de asemenea volume întregi, încât nu ne-ar ajunge o viață de om ca să citim, să-l analizăm și să-l descoperim în toată profunzimea spiritului său. Și aici nu ne referim doar la poezie, ci și la partea activității sale jurnalistice, unde era de neîntrecut. Eminescu a scris atât de mult și de bine într-un timp atât de scurt încât, dacă îi citești operele complete, te întrebi când a mai avut timp și de poezie. Dacă iei orice articol scris acum o sută și ceva de ani, e uimitor cât de actual poate fi. Eminescu a făcut o sinteză amănunțită a vieții politicii și sociale din România acelor timpuri, sinteză care, uluitor, e de o actualitate incredibilă, ai senzația că nimic nu s-a schimbat în România în ultimii o sută cincizeci de ani. (Corina Herghelegiu şi Romeo Tarhon)

antologie,

ISBN 978-606-9020-20-3