Centenar, extremă neputinţă…

IMG

Am ieșit din Anul Marelui Centenar cu același gând al speranței. Că poate la următoarea mare celebrare, la 150 de ani sau la bicentenar, va fi altfel. Și vom fi și noi altfel. Mai responsabili, mai conștienți de rostul nostru… Și vom avea cu adevărat guvernanți și bărbați în stat care să ducă în lume mândria unor momente unice în existența unui om. În existența și, de ce nu?, poate gloria existenței lui…

Sigur, va fi nevoie cu mult mai mult decât invocarea speranței… Căci, dacă la 150 de ani sau la 200 de ani de consemnare a Marii Uniri vor mai exista lotrii în funcții de conducere, vom vorbi despre Unire doar din perspectiva unei cărți a trecutului istoric. Pentru că de ne vom mai lăsa conduși așa, nu vom mai fi noi cei de acum. Nici Țara de astăzi, nici idealurile, nici perspectivele, nici resursele… Și nu va fi nevoie nici măcar de trecerea unei jumătăți de secol… (Cezar Adonis Mihalache)

publicistică

ISBN 978-606-9020-04-3

Androginul- zâmbetul focului

IMG

O carte de poezie ce te invită la meditație… Căci, oare, ce fel de „semn” poate fi acest Androgin? Este „el” oare „de apă și pământ” sau „de foc și vânt”?

Și atât de multe alte întrebări te pot cuprinde încât, până la sfârșitul citirii, să ai mai multe îndoieli decât răspunsuri. Dar, dacă va fi așa, dincolo de partea lirică, dincolo de inundarea în metafore, volumul și-a atins scopul. A stârnit, a provocat, a determinat la o căutare a continuități Androginului. A jumătății lui. Pentru că Androginul este a priori într-o stare de continuă căutare a echilibrului dat de mirajul regăsirii jumătății, a perechii pierdute.

Pentru Amalia Năcrin, abordarea temei Androginului reprezintă un important pas spre poezia filosofic-mistică. Spre o abordare voit tot mai dificilă pentru a menține echilibrul între metaforă, plăcută și menită „liniștirii” cititorului de poezie, și interogația,- dată de teme ce pot tulbura cititorul liric, dar care deschide noi porți spre cunoaștere.

Androginul se constituie însă și într-un simbol-semnal al căutării echilibrului între cunoaștere și necunoaștere. Și așa cum, în cunoaștere, „armonia divină” nu va putea fi nicicând atinsă de noi, muritori, căci, pe măsură ce acumulăm „cunoaștere”, direct proporțional va crește și gradul de necunoaștere, la fel și în poezia Amaliei, echilibrul nu va fi dat de provocările filosofice, fie ele și în linia fragilă a unei ambiguități atotprezentă, ci tot de măiestria versului. (Cezar Adonis Mihalache, scriitor, publicist, editor)

poezie,

ISBN 978-606-9020-14-2

Androgina – vitralii de chirpici

IMG

Tulburătoarele îmbinări de cuvinte și metafore așezate cu grijă, te poartă pe tine, drag cititor, spre cele mai luminoase zări, chiar și printre norii gri, moi, pufoși, plini  de vibrație. Poeta își explorează sufletul, și-l atinge, își tratează corpul fizic cu infinitatea iubirii și spune  ”Eu sunt eu!”, în poezia cu același nume: ”cu toate ale mele, cu bune și cu rele / cu inconștiență și Divinitate”. Amalia Năcrin sădește semințe de iubire printre litere din care cresc versuri înălțătoare, sugestive, cu intensă încărcătura spirituală.

Când porțile Cerului s-au deschis, în noaptea Învierii, poeta a detonat ”bomba” rugăciunii, unde metafora este la ea acasă, unde Dumnezeu se regăsește până și în virgula dintre versuri, unde Doamna poeziei ialomițene se roagă cu tot corpul fizic și cu tot corpul spiritual, așa cum vedem în ”Ruga la Înviere”. (Nicoleta Mușat)

poezie, ISBN 978-606-9020-13-5

Am plâns, am sperat…

IMG

Salut debutul publicistic surprinzător (chiar și pentru sine) al tinerei Nicoleta-Marinela Dumitru. De ce chiar și pentru sine…? Fiindcă nu spera și nu era pregătită să intre neîncălzită în ringul lirismului abundat de amatorism, dar monopolizat și controlat de către profesioniști.

După ce mi-a trimis câteva ”mostre” literare, am ”deliberat” că există ”materie primă” (în stare brută) suficientă pentru o carte, i-am propus să facă dintr-un vis un fapt și să intre direct în arena luptei pentru afirmare (și) în acest domeniu pretențios și competitiv al beletristicii, fără a se fi antrenat și vreme îndelungată, cum o fac majoritatea aspiranților prin etalarea creațiilor pe rețelelor de socializare și pe site-urile literare digitale.

Faptul că a acceptat propunerea mea de a accepta  botezul publicistic cu o primă carte, a însemnat un gest lăudabil de curaj, conștientă fiind că se află în etapa inocenței, a căutării de sine și a uneltelor potrivite, a exersării și însușirii tehnicilor meșteșugului literar, necesare, după ucenicia de cioplitor, șlefuitor și modelator, cizelării rafinate ca sculptor  compozistic matur, format și formator în plastica literar-artistică atât de pretențioasă, de anevoioasă și prea puțin apreciată. (Romeo Tarhon, scriitor)

poezie, ISBN 978-606-9020-12-8

Steaua mea eminesciană

IMG

Limba lirică eminesciană încă are infinite rezonanțe la care să se sincronizeze poeții contemporani și cei de după… Inovația și inventica lingvistică, rimica și ritmica, metaforismul, modelarea prozodică, plastică, sugestivă… reprezintă surse inepuizabile ale lirismului artistic posteminescian. Doar cei care nu au harul să o facă, îl reneagă pe Poetul Părinte Întâietor și îl declară depășit, epuizat, scheletizat. Să scriem cât mai mult, cât mai dedicat și cât mai inovator în limba sacră eminesciană! (Romeo Tarhon)

poezie, ISBN 978-606-9020-03-6

Istoria neagră a românimii: trădările care au schimbat soarta neamului românesc

IMG

A scrie despre trădările din istoria noastră reprezintă o provocare chiar la adresa Istoriei. Și ar putea dezveli lucruri dureroase ce ar putea incita veneticii să ne atace și mai violent. Dar este o misiune pe care o națiune trebuie să o abordeze pentru a dovedi că a devenit suficient de matură și de puternică pentru a-și asuma și erorile, și ororile, și trădările, dar și vânzările la care s-au dedat unii înaintași. Căci, cu sau fără ghilimele, acele personaje detestabile, nu doar prin felul în care au trădat, ci prin însăși alipirea de „arginții” trădării, deși se aflau în preajma unor simboluri, valori și repere de eroism, sunt parte din istoria noastră.

Poate că, luate de separat, episoadele trădărilor istorice abordate de către autoare de-a lungul volumului nu ar șoca… Le știm din cărțile de istorie, nu? Nu ar șoca pentru că, istoriografic, tânăra scriitoare nu vine cu acele „noi” dovezi pentru cercetarea mai aprofundată ori reinterpretarea contextului istoric al vremurilor acelor trădări. Ea însă le așează la un loc, într-un singur taler, care, privit ca un tot, doare prin greutatea și dimensiunea grotească a aplecării spre actul trădării a unor părți din trecutul, dar și „contemporaneitatea” noastră.

Lecturând acest volum, cititorul trebuie să țină cont de un aspect esențial: Andreea Arsene nu este istoric. Ea nu redă acele aceste episoade prin prisma unei cercetări istoriografice proprii. Și nici volumul ei nu se vrea a avea valențele unei cărți de istorie. Nici măcar la nivelul popular al acelor necesare foii de popularizare în masă a istoriei. A inducerii curiozității și atașamentului față de fenomenul istoric. (Cezar Adonis Mihalache, scriitor)

 

ISBN 978-606-9020-10-4