Spre Tine, Doamne, vin…

IMG

Pornind în pelerinaj în Țara Sfântă, poeta Ana Ardelean trăiește cu exaltare și smerenie numeroasele revelații pe care le generează miraculos, de două mii de ani, orice piatră, orice fir de apă, de iarbă și de lumină, orice copac, orice pasăre și insectă, orice norișor, orice suflet de om și de vietate, orice sfioșenie a vieții și a nevieții din cele ce au fost, mai sunt și vor dăinui,  acolo, pe târâmul sacral care ni L-a dat, ni L-a adeverit și ni L-a luat spre a ni-L redărui pe Cristosul unei omeniri din ce în ce mai hulpave și mai bolnave, tărâmul în care Mântuitorul și-a trăit și și-a murit, spre Înviere și veșnică viețuire, misiunea dumnezeiască de a schimba lumea, de a o întoarce la credință și pocăință, cu prețul crunt al sacrificiului de Sine. În acest peisaj mirific pășește cu evlavie și mișcătoare emoții poeta sibiancă, reușind, pas cu pas să descrie fiecare locșor, fiecare istorioară, fiecare amprentă a timpului scurs peste vestigiile conservate de natură și de mâna omului, așa cum au fost redate, adesea în parabole cu tâlcuri, în Cartea Sfântă de către ucenicii evangheliști care L-au urmat, L-au slăvit și L-au dăruit oemnirii pe Fiul Omului și al Lui Dumnezeu.

Cartea de poezii ”La tine, Doamne, vin”, este o depănare cvasibiblică a vieții, minunilor și sacrificiului cristic; este încă o mărturie vie care se adaugă patrimoniului literar, cultural, istoric și spiritual care obligă la neuitare, spășire și regăsire a omului modern pe lungul și sinuosul drum al creației, de la originile ancestrale, precreștinești, la devenirea incertă acum și în viitor. Este remarcabil talentul poetei, dublat de o mare sensibilitate și întregit de profunda sa credință în Dumneseu, prin care ne dăruiește această carte de excepție, lucrând-o în cuvinte simple, uzuale, fără artificii stilistice și metaforice, fără a se complica cu ritmica și rimica pretențioasă a poeților sintetici care se vor impecabil de stilați, dar care nu reușesc să transmită emoțiile calde pe care Ana Ardelean le generează și le insuflă cu naturalețe desăvârșită. (Romeo Tarhon)

Amintiri, povestiri și povești din satul meu drag, topârcea

IMG

Mihaela Dana Chioariu-Topârcea se prezintă cu volumul de poezii pentru copii intitulat ”Satul Copilăriei”. Care este acest colț de rai care i-a inspirat minunatele versuri și pe care le poartă în suflet oriunde s-ar duce în lume? Mihaela Dana Chioariu, își are originile în satul Topârcea Sibiului, unde și-a petrecut o parte a copilăriei. Cu această carte de debut, autoarea s-a ridicat în rândul oamenilor de seamă al satului și își asumă o mare responsabilitate. Mihaelei Dana Chioariu-Topârcea îi va reveni un rol foarte important în menținerea, permanentizarea și conservarea obiceiurilor locale, ale unor tradiții purtate din generație în generație.

Poeziile prezente în volum se adresează copiilor, ele sunt pline de frumos, de gingășie, pline de exemple și învățăminte. Pot afirma cu toată responsabilitatea că Mihaela Dana Chioariu este o a doua ” Nina Casian” în ceea ce privește poezia destinată tinerelor vlăstare. Este nevoie de o astfel de poezie, în condițiile în care televizorul și calculatorul își fac loc din ce în ce mai mult în viața și educația omului modern, începând încă de la cea mai fragedă vârstă. De multe ori cu scopuri, demersuri, dar mai ales, cu rezultate îndoielnice, dacă nu chiar de prost gust.

Desigur, s-ar putea vorbi în mod foarte detaliat despre volumul apărut. Deocamdată îi urăm autoarei succes și așteptăm noi creații, lăsând cititorii și mai mici și mai mari să se bucure de acest buchet frumos de gânduri așezate în poezie. (Horia Laurențiu Răhăian)