Emigrantul / The imigrant

IMG

Iulică ŢENEA sau John XENEA, cum i se mai spune, este unul dintre puţinii poeţi români care reuşeşte să redea poeziei româneşti, esenţa, frumuseţea, grandoarea şi lumina care se naşte din Adevăr. Autorul este un mare patriot, un om iubitor de frumos, pe care doreşte să-l transfere oricărui muritor, el acceptă nemurirea şi crede în viaţa de apoi, eternitatea fiind emblema şi simbolul cunoaşterii iniţiatice.

Versurile sunt o emanaţie a unei construcţii artificiale şi profund simbolice, menite să incumbe printr-un abuz de ornamente, exact secretul şi motivele ce au inspirat-o. El se contopeşte în vers într-o aceaşi undă pulsatilă cu o mişcare poetică fecundă, trudind ore şi nopţi pentru cunoaşterea pietrei filozofale. Pentru mulţi el construieşte un nou model de instruire, semănând dragoste, viaţă, lumina pe care întunericul nu a apucat-o, iar prin jocul de lumini şi umbre al creaţiei autorului, îl socotesc unul din cele mai interesante şi apropiate imagini ale unui perimetru bine conturat şi aflat intr-o mişcare de transcedere. Ochii spirituali, cuvintele din arhiva proprie iniţiatică a autorului, prin cuvinte raportabile la simbol, dincolo la o entitate superioară spirituală, o regăsim în volumul poeziei oferite de Iulică Ţenea.

Profesor Doctor Viorel DANACU

*

Starea de „a fi” este pentru Iulică Țenea un refugiu poetic, „a vrea” nu (mai) are relevanță, iar atât de antrenantul, pentru noi ceilalți, „a putea” rămâne o stare metaforică despovărată de îndoielile ce ne macină pe noi.

Poetul este prin destinul ce i-a fost hărăzit un emigrant al continuității. Chiar și la el în țară, „acasă” reprezintă adesea o stare de înstrăinare. Pentru că el caută, își caută rostul, se întreabă, se încovoaie în fața hârtiei în lungile nopți ale întrebărilor, iar, de cele mai multe ori, toți ceilalți îl privesc ca pe un străin.

El este însă un însingurat pentru nepovara noastră de zi cu zi.  Căci poetul se consumă, se jertfește, acolo într-un plan metafizic, pentru noi, ceilalți, cei atât de grăbiți în planul nostru adesea mult prea sărăc prin însuși preaplinul trăirilor noastre fizice.

Dar Iulică Țenea știe deja asta. Căci el nu doar că a fost ca noi ceilalți, ci a trăit în planul nostru, al lumii noastre fizice, cât alții în câteva vieți.

Să fii și poet, și emigrant poate părea o cruce. Dar nu este o povară, ci însăși răspunsul pe care îl primește poetul privind în oglinda unei lumi pe care a lăsat-o în urmă. Pentru că a duce de unul singur povara, nu doar a propriilor tale întrebări, ci și pe cea a celorlalți, ai căror pași sunt și mai adânciți în nisipul îndoielii, reprezintă o cale, nu doar pentru propria-ți beatitudine în fața Divinității, ci și pentru mântuirea celorlalți.

Iulică Țenea a plecat în această lume pe două destine ale căutării. Fizic, și poetic. Emigrare și imigrare. Căci prin emigrare a căutat răspunsuri la întrebări ce nu puteau fi rostite în planul cenușiu al unei lumi de moloz, iar prin imigrarea sa poetică a căutat rostirea din întrebările ale căror răspunsuri le avea meșteșugite în metafore, poate prea avangardiste pentru lumea din care a trebuit să plece, nu pentru a găsi, ci pentru a se regăsi și a se cunoaște. Și a reușit, prin acest volum autorul revărsându-și și setea de viață, și abundența de trăiri, dar și mântuirea din cuprinderea religios-metafizică pe care a primit-o ca răsplată a prețului plătit pe drumul Gologotei lui.

De aceea, impresia pe care o ai lecturând acest volum, trecând de primul impact metaforic, intrând în acea stare de cugetare asupra urmelor pe care le lasă poetul și prozatorul Iulică Țenea, este aceea a unei cărți-scenariu. Este viața în grozăvia ei de a bate orice imaginație. Este scriptul unui învingător convins. Este mesajul pe care poetul îl lasă drept parte a unei moșteniri spirituale ce începe să ne cuprindă în adevărata ei dimensiune. Și care se scrie chiar în momentele în care, tu, cititorule, traversezi Rubiconul dintre două lumi.

Cezar Adonis Mihalache,

scriitor și editor

ISBN 978-606-8639-72-7

poezie,

ediție bilingvă româno-engleză

Pirații din Carpați… cu filtru

IMG

„Pirații din Carpați cu… filtru” este o culegere de poezii „naționaliste” din opera apreciabilă a talentatului și originalului poet Petru Jipa, prietenul și admiratorul regretatului scriitor, plastician și universitar Petre Anghel, mentorul lui spiritual, căruia are grijă să-i dedice versuri omagiale în fiecare carte. Poezia pilot al cărei titlu parafează volumul este un pamflet usturător în care poetul și-a exprimat în versuri sincere, nesofisticate stilistic, revolta, dezaprobarea, tristețea, durerea pentru uriașele răni ale pământului patriei, din care „pirații” neaoși, încârdășiți cu cei de pe mările și oceanele colonialismului  vorace, smulg  de 27 de ani nu doar bogățiile nevăzute ale subsolului, ci și, din rădăcini, codrii seculari carpatini. Pădurea -„filtrul” Carpaților-, s-a tot împuținat, iar rumegușul rezultat în urma tăierilor și procesărilor lemnului prădat  intră în amestecul cu urmele de tutun chimizat al execrabilelor țigări a căror producție a devenit monopolul defrișatorilor străini, ca și alimentele contrafăcute  și toate bunurile de consum.

„Întregul volum, de altfel, este un pamflet-manifest răscolitor, un melanj de lacrimă, sarcasm, revoltă, venerație și dor de țară: de acea țară nesecătuită, neprădată și nemutilată așa cum arată acum, ca după un terifiant război distrugător de aproape treizeci de ani. Poetul a avut grijă să selecteze cele mai expresive creații lirice, ca mesaj și încărcătură emoțională, utilizînd un generos registru tematic și stilistic, de la nunțele satirice la cele elegiacice candide și de la poeziile consistente, apăsătoare, cu zeci de versuri, la scurtisimile aforistice de câteva versuri, demonstrându-și virtuozitatea antrenată, exersată de-a lungul anilor prin pasiunea pentru beletristica lirică.  Felicitări, Petru Jipa, și la cât mai multe volume la editura Națiunea! (Romeo Tarhon)

ISBN 978-606-8639-62-8

poezie, 122 pagini