Drumul amintirilor…

IMG

În prima ei carte, „Bilet spre fericire…”, Liliana Vacaru și-a strigat dorul… Dorul de casă, dorul de cei apropiați, și totuși atât de îndepărtați și înstrăinați de durerile ei. De acolo, din „cele străinătățuri”, în numele a milioane de mame plecate în lume, departe de casele lor, de cuibul acelui „acasă” pe care orice femeie îl construiește și îl apără pentru pruncii ei, poeta ne-a încântat cu versul unei adevărate cantautoare. Un vers ce a răsunat în mințile noastre având o singură linie melodică: dorul… (…)

Drumul amintirilor…” pare a fi a doua parte a unei adevărate trilogii în versuri dedicată exilului post-decembrist… Acum, poeta își caută drumul spre acasă ca șansa. Pentru că, înstrăinată atâta vreme, însuși drumul spre casă a devenit parte a unui deloc metaforic poate. Iar amintirile ei clădesc aceea cale pe care numai poetul o poate înmuguri în speranța de a fi, chiar dacă nu fizic, aici, printre „râuri și izvoare/ Și fiecare piatră”…

Citiți dară, nu „despre”, ci însăși chintesența unei dureri și a unui dor ce ne sunt blesteme într-o povară ce se tot repetă în istorie.

Și sărutați-i poetului țarina din care i-a fost plămădită durerea. Căci nu a fost din vina lui, ci a noastră, a tuturor acelora care am rămas același popor privind de-a stânga și de a dreapta mântuitorului, dar niciodată în ochii lui…

 Cezar Adonis Mihalache,

scriitorISBN 978-606-8639-66-6

poezie, 198 de pagini

Copiii noștri în închisorile lor! (furați de Barnevernet )

IMG

George Alexander nu era unul dintre românii care și-ar fi îngropat rațiunea în nisipul lașității pentru propriul confort. Și nici unul dintre aceiași conaționali care, pentru un și mai mare și mai personalizat „bine”, s-ar fi dedat, la comanda hidoșeniei, la înfierarea celor care îndrăzneau să rupă rândurile. Căci, din păcate, și nu doar în Norvegia!, există mulți conaționali de-ai noștri gata să-și calce demnitatea în picioare, nu doar dacă ar simți că-și pierd avantajele, ci și pentru un plus în nemăsuratul lor neajuns…

Și nu era vorba că George Alexander nu avea ce să piardă! A pierdut enorm! A lăsat în urmă o carieră, a lăsat în acel Nord rece prieteni și oameni care se bazau pe el în realizarea lor în sistemul norvegian, a lăsat grădinițele pe care le conducea și, mai ales, a lăsat acolo poate singura inocență din sistemul norvegian: copiii…

Dar a făcut-o tocmai pentru a putea lupta pentru acei copii. Pentru că în lupta cu Barnevernet nu este vorba doar de copiii noștri! Ci de toți acei muguri nevinovați și puri pe care mașinăria Barnevernet vrea să-i sădească uniform și uniformizant poate în cel mai crunt „1984” contemporan.

Sistemul l-a analizat; dar a făcut-o obtuz și arogant. L-a analizat și încadrat într-un opis general, considerând probabil că, aidoma altor imigranți, și pentru George Alexander „valorile” care contau erau confortul, siguranța financiară etc.

Sistemul nu a văzut însă singurul lucru prețuit cu adevărat de „oponentul” său. Dar pe care l-ar fi putut afla din cărțile acestuia. Din paginile în care, din prima zi a celor două decenii petrecute în Norvegia, a punctat (e drept, cu umor negru și poate de aceea sistemul, rece și necultivat, nu a înțeles nimic, nu a priceput că uneori oamenii au principii mai presus de tot ceea ce credea sistemul că ar prețui un imigrant!), a punctat dară tarele unei societăți pe care, noi cei aflați atât de departe, o credeam perfectă.

Volumul de față cuprinde doar o frântură din lupta lui George Alexander cu sistemul Barnevernet! Suficient însă pentru a zdruncina visul norvegian. O lucrare ce va fi urmată de o a doua carte, un tom de analiză și explicare, articol cu articol, a celebrei Legi pentru protecția copilului, o disecare a capcanelor sistemului plasate în această lege, și nu numai, și care ar putea da lovitura de grație sistemului Barnevernet.

L-ar putea dezagrega, exfoliind pielea unui sistem al tăcerii și al acceptării, sau l-ar putea… umaniza. Depinde doar de cât de perfectă se va mai afișa societatea norvegiană în fața acestor adevăruri scandaloase.

Cezar Adonis Mihalache,

scriitor

ISBN 978-606-8639-46-8,

monografie – eseu, 154 pg

Năvalnicul : legende, povești, cugetări, fabule

IMG

„Năvalnicul” lui Romeo Tarhon este un Luceafăr autentic românesc prin simbolistică, prin mesaj și prin construcția poetică. Subtitlul inspirat ales, „Legenda Crăișorului Dragobete”, mă duce cu gândul la Avram Iancu. Așa cum Avram Iancu a fost și va rămâne în conștiința românilor drept „crăișorul munților”, tot astfel „Năvalnicul” lui Romeo Tarhon va dăinui în istoria literaturii române ca un poem de referință pentru mileniul trei. Construcția poetică a „Năvalnicului” redeșteaptă în cititor ecourile „Luceafărului” eminescian. Dar, dacă poemul „Năvalnicul” este „perla” creației lirice „tarhoniene” – despre care vor scrie mulți critici și literați de valoare când va fi „descoperit” și îi vor fi „decriptate” multiplele semnificații, celelate poeme din acest volum vin să îl pună în valoare și să îi „încununeze” grandioasa  capodoperă în literatura românească.

Lecturând toate poemele cu maximă exigență, am remarcat că fiecare este o „pildă” de înțelepciune și că fiecare abordeză într-o manieră diferită, dar unitară alături de celelalte, condiția omului superior în spațiul carpato-danubiano-pontic, dar și în cel universal, tratând mitul scrificiului de tip christic într-o manieră cu totul originală și în legătura indisolubilă cu misiunea „Creatorului-Demiurg” în univers și în societatea umană. (Cosmina Cozmean)

ISBN 978-606-8639-47-5

poem, 136 pg.

Lirycs et prosa – antologie contemporană de literatură (vol. III)

IMG
V-ați întrebat vreodată ce este o antologie? V-ați gândit, probabil, că este o culegere de lucrări reprezentative, alese dintr-unul sau mai mulți autori, un florilegiu sau o crestomație. Da, aceasta este definiția dată de dicționar, dar…dincolo de rigiditatea definiției, v-ați gândit ce presupune această culegere de texte ale unor autori dornici de afirmare, oameni cu talent, pătrunzători în tainele scrisului, tineri sau vârstnici care vor să transmită un mesaj ce-ar vrea să vă ”descânte” și să vă ”încânte” sufletul? Acești autori vin în fața Domniilor Voastre cu inima deschisă, cu ”copiii” lor de mână și vi-i dau, ca unor ”medici”, să-i disecați ”cu bisturiul” spre a le ”extirpa” malformațiile, dacă există. (Emilian Lican)
ISBN 978-606-8639-49-9
poezie, 372 pg.

Zădărnicia unui mers pe sârmă

IMG

Romanciera Amalia Năcrin, aceasta nu face rabat de la originalitate, de la ineditul  lingvistic al frazelor tocmai datorită harului de a scrie simțiri prin cuvinte instinctive care izbesc senzualul  mentalului vizual, auditiv, gustativ, olfactiv, tactil conștient și subconștient prin forța sugestivă. Scriitoarea are calitatea de o extremă raritate de a scrie la prima mână cu maximă încărcătură narativă și emoțională, de a permite izvorului imaginației să curgă de la sine, când lin, când învolburat după cum sunt trăite și redate scenele pline de viață intrinsecă sinelui dar și extrinsecă pe ecranul minții cititorului ai cărui senzori stimulează reflex adrenalina făcându-l să participe la acțiunea din tablourile și scenele descrise.  Harul literar al acestei scriitoare este o certitudine, o evidență a providenței care a înzestra-o cu atâta generozitate.

Romeo Tarhon,
scriitor

ISBN 978-606-8639-48-2,

roman, 104 pg

Amor în cheia sol

IMG

EMILIAN LICAN a dispărut în trecut, undeva prin filele primei lui cărți, sătul fiind de dedublări de personalitate artistică, oscilând tematic de la patriotism la dragoste adolescentină, de la versuri religioase la iubiri ludice… Firea licantropă a omului îmblânzit de dragoste este metamorfozată definitiv în omul care dorește să scrie doar versuri de iubire. „Cine și cum este, de fapt, ca om și poet, autorul acestei minunate cărți de debut, semnată cu provocatorul pseudonim LICAN, deslușim chiar în opera literară pe care o aduce la lumină. Lecturând unele poezii între care „Spirit renăscut”, vom descoperi la acest poet un adevărat cult  pentru… lupi,  pentru simbolistica străveche, legendară, a ceea ce reprezintă pentru poporul traco-dac acest animal pur, inteligent și, pe cât de feroce, pe atât de tandru.

ISBN 978-606-8639-50-5,

poezie, 112 pg.

Alte povestiri

IMG

Povestirile din acest volum balansează între imaginativ și instantaneu social. Parte dintre povestiri pot fi încadrate ca eseuri atent îmbrăcate în haine metaforice… „Alte povestiri” sunt ușor încadrabile însă în stilul beletristic al prozei scurte. Dar toate sunt ușor de citit. Curg în nararea imaginarului sau punctarea unor concluzii de viață, așezarea lor pe firul cărții nefiind deloc întâmplătoare.

Nici momentul în care aceste povestiri văd lumina tiparului nu este întâmplător, volumul născându-se pe intinerariul ascendent evolutiv al cunoașterii și al trăirilor autoarei, „într-un punct al vieții” în care autoarea se simte în „stare, aptă, capabilă de a trage anumite concluzii”, de a-și revizui „trăirile, comportamentul, logica și nu în ultimul rând impresiile formate de-a lungul timpului despre oameni și viață”.

Autoarea are un stil alert, o adevărată peniță de scenarist, poveștile ei construindu-se ca un tablou viu cu fiecare tușă. Deși nu ard sub împletituri metaforice stufoase, scrierile Aurorei Cristea se citesc pe nerăsuflate. Și au marele avantaj de a putea fi recitite foarte aproape ca moment după prima lectură, corelându-se într-un firesc aproape surprinzător cu experiențele noastre de viață. Atât cu experiențele trecute, dar și cu fiecare moment din „Carpe diem” -ul cotidian.

Despre autoare vom mai auzi! Neîndoielnic! Fie prin scenariile care se simt a fi gata a irumpe de sub penița tumultului de cunoașteri, experiențe și imaginație, fie într-un viitor roman al cărui filon strălucește printre rândurile actualei cărți precum mica nedespărțită încă de minereul brut.

Autoarea scrie despre stările și trăirile fiecăruia dintre noi. Despre dragoste, despre trădare, despre cunoaștere, despre dezamăgire, despre iluminarea care se aprinde la capătul unui fir de îndoială. Dar scrierile ei au mereu un element surprinzător. Fie în evoluția personajelor beletristice, fie în concluziile din cadrul eseurilor. Eseuri care, poate, la prima lectură par literare, dar sunt crochiuri cu tente filosofice, fie din prozele scurte care, de asemenea, la prima întâlnire, par însăilări de imaginativ îmbrăcat în epitete, dar care sunt tot lecții de viață.

Multe dintre aceste „pastile” au și un pertinent caracter editorial. Dar nu sunt simple creionări de presă, ci adevărate cronici, atât pentru urmași, cât mai ales pentru trezirea contemporanilor. Sunt strigătele de durere și disperare față de soarta țării, despre evoluția ori, mai bine spus, involuția oamenilor ei…

O țară pe care autoare o contemplă în tristețea-i grandioasă. Pentru că, da!, și năruirea cutumelor unei țări poate fi grandioasă… „Săracă țară cu urmași suferinzi! Ai fost nefericită, dar vei ajunge și mai nefericită! Numai Dumnezeu te mai poate salva!”…

O salvare va exista, însă! Autoarea este încredințată de acest lucru, încheindu-și povestirile cu dorința vieții de a trăi, parafrazându-l chiar pe celebrul savant român, prof. dr. Dumitru Constantin Dulcan, printr-o concluzie de final, nu doar al povestirilor, ci al întregului volum: „lumea se va schimba în bine”…

Cezar Adonis Mihalache,

scriitor

ISBN 978-606-8639-43-7,

proză, 233 pg.