Dragă eu…

IMG

…Și mă semnez cu un vârf de aripă albă, ce nu s-a topit în cerneala sentimentelor mele. Îl iau ușor cu penița pe care mi-am făcut-o din degetul arătător de la mâna dreaptă, și o așez la finalul ultimelor mele cuvinte.

Întorc călimara cu gura în jos, golită acum de toate emoțiile, sentimentele, frământările și întrebările mele pentru tine. E sufletul meu acum eliberat de tot ceea ce îți este, căci numai astfel vârful acela alb al aripei de fluture ce plutea acolo dintotdeauna, neamestecat, a putut ieși din captivitatea sufletului meu- trup al celuilalt suflet. Numai așa se putea așterne în urma a tot ceea ce sunt, confirmâdu-mă în formă de iscălitură- partea din Dumnezeu care niciodată nu a ales pentru mine Iubirea, care niciodată nu mi-a dat Lumina ca răspuns, ci doar mi-a mângâiat sufletul pe dinăuntru, și mi-a tras gândurile în inimă, ca nu cumva să mă sperii de noile și noile fațete ale coloritului existenței. Acum, golindu-mi călimara de toate viețile noastre, îmi zâmbesc în primul rând mie, și mă iert în primul rând pe mine de tot ceea ce am ales să experimentez și tu nu mi-ai iertat, neînțelegând încă… încă… fiind la primele bătăi de aripi înlăcrimate.

Corina Mihaela Roman – Scrisoare din fluturi

ISBN 978-606-8639-03-1

poezie, 110 pg.

Decembrie ’89 : ce a fost, ce a rămas…

IMG

Volumul de față reia mare parte din singurul „Jurnal de front” scris în Decembrie ’89 de către un militar al Armatei Române și, mai ales, singurul apărut în presa vremii. Singurul scris în vâltoarea evenimentelor, nu „fabricat” din amintirile și impresiile culese de către revoluționarii-scriitori de mai târziu!Scris atunci pe foi și cartoane găsite prin locurile prin care evenimentele l-au purtat… Scris sub prelatele camioanelor în spatele protestatarilor, „huliganilor” și apoi a revoluționarilor din Timișoara, scrijelit la marginea pistelor de aeroport asteptând „teroristii”, pe coridoarele Palatului Victoria, așteptând… minerii, ori pe holurile Palatului Culturii din Târgu Mureș, printre zidurile și peste podelele pline de sângele românilor bătuți de etnicii maghiari în Martie ’90…

Apărut în prima sa ediție abia în 1999, dar „tras” în foileton în curajoasa revistă „Europa” încă de la începtul anilor ’90, jurnalul militarului parașutist a fost completat în acea primă ediție de întâiele sale constatări ca reporter. Fostul parașutist s-a transformat în jurnalist și, bătând locurile atinse de evenimentele din Decembrie ‘89 și Martie ‘90, avea să aducă în acele pagini frânturi ale unor adevăruri ignorate de presa vremii.

În actuala ediție, „Revolta” de atunci, din 1989, continuă… Cel puțin în sufletul parașutistului. Iar la sfârșitul unei decade de aproape un sfert de secol, revolta parașutistului militar nu s-a transformat în resemnare. An de an, a crochiat impresiile de ziarist peste amintirile participării sale la Revoluție, iar mai apoi în vâltoarea evenimentele din Februarie – București și Martie – Târgu Mureș. Paginile jurnalului se transformă acum într-un manifest în care notele și însemnările de început se completează cu opiniile și strigătele mult mai acide ale jurnalistului de mai târziu.

memorialistică, 112 pagini

ISBN 978-606-93458-9-4

Toamnă fatală

IMG

De n-ar fi Poetul – care să ne smulgă din starea aceasta de sedați, de amorțiți în simțirile noastre de indivizi sociali, aparținători unei națiuni cu Istorie, am realiza, oare, dramatismul condiției noastre post-comuniste? De n-ar fi Poetul, am realiza noi că suntem marionete umile în mâinile unor nababi fără Dumnezeu, păpușari vicleni care regizează piesa așa-zisei democrații euro-atlantice? Maestre Romeo Tarhon, sunteți Tribunul vremurilor noastre, Condeiul care trezește, Cuvântul care doare – ca să constatăm că suntem încă vii… Fie-vă mereu Verbul… bici care spintecă tăcerea – și tăcerea vinovată, și tăcerea inocentă! Plesniți cu metafora dumneavoastră usturătoare negustorii care și-au întins tarabe în templu! Poate că, astfel, Dumnezeu se va reîntoarce în bisericile goale ale celor care L-au surghiunit, iar copiii noștri vor putea spera la o înviere pământească în vatra neamului. (Prof. Gheorghe Pârlea, un cititor…)

poezie, 125 pagini

ISBN 978-606-93231-7-5

Vise târzii

IMG

„Păstrează-ți visele vii. Înțelege că pentru a realiza ceva trebuie să aii încredere în tine, viziune, muncă, determinare și dăruire. Amintește-ți că toate lucrurile sunt posibile pentru cei care cred” (Gail Devers).

Ce putem spune atunci când realitatea  crudă nu poate fi învinsă, și, uneori, sensul vieții noastre nu își poate afla direcția corectă? Nu îți mai rămân decât speranțele ancorate pe crestele viselor. Mereu ne dorim să evadăm din real în ireal și să zăbovim acolo unde sufletul se regăsește pe sine. Acolo unde tărâmul realității se sfârșește și începe ficțiunea…. Acolo unde unde visele pot captiva imaginarul.

De la astfel de aspirații a prins sens proiectul antologiei „Vise Târzii”, aflat pe o insulă  a speranței cu ceva timp în urmă. S-a născut din dorința evadării din real într-o lume lirică sublimă, ideală, care și-a  deschis larg porțile la inițiativa mea și a unor inimoși iubitori de poezie.

Necuprinsul imaginației creative nu are limite, nu are hotare, nu necesită condiții speciale, ci doar rezonanță.  Stăpâni pe propria imaginație în lumea reală încercată de grele suferințe existențiale,  am intrat în rezonanță mai multe suflete rătăcind în căutarea liniștii, iubirii, împăcării cu înșine, conștienți că mai avem nevoie și de hrană spirituală. Mai mulți creatori de poezie, într-un timp foarte scurt, ne-am unim forțele pentru realizarea acestui volum antologic.  Dăruirea a triumfat fiindcă ne-am dorit cu tărie realizarea acestei cărți cu 34 de co-autori în doar o lună din momentul popularizării propiectului.

Am urcat, astfel, împreună, într-o arcă a diversității lirice. Fiecare vers, fiecare metaforă, fiecare vibrație interioară reprezintă creații unice, de o frumusețe copleșitoare. În fiecare poezie se simte sufletul creatorului și duhul Creatorului. În fiecare suflet  a încolțit o floare de o neasemuită candoare și coloristică unde fluturii dansează pe muzica inimii poetului. Am urcat împreună, suflet cu suflet, În arca paradisiacă a  visului unde natura este mirifică, păsările fascinează, cerul este divin, suflat cu purpurină sclipitoare, primăvara este îmbrăcată în culori exotice, copacii sunt falnici, viețuitoarele sunt nemuritoare și  dragostea ne copleșește.

Ne regăsim precum într-o dumbravă minunată a copliăriei, departe de realitatea itot mai respingătoare. În virtual și în spiritual ne prindem cu drag de mână într-un vals al lirismului pur, dăruind și primind în dar.  Suntem fascinați și minunați ca și cum am  trăi ultima clipă a existenței noastre în puritatea  frumosului total. Și simțim că visele nu sunt niciodată târzii atâta timp cât credem în noi și în poezie cu tărie.

În paginile acestei cărți ne-am contopit fiecare cu propriul Eu și ne-am întâlnit, suflet cu suflet, pe o planetă a viselor târzii pentru cei mai mulți dintre cei consacrați și mai în vârstnici, dar și a viselor timpurii pentru cei aflați la primul pas în această lume fascinantă.  Le mulțumesc tuturor prietenilor poeziei care au pășit alături de mine pentru realizarea acestei minunate cărți cu vise. Sper să repetăm curând  fenomenul, să recidivăm…

 Elena Buldum, coordonator volum        

antologie poezie, 391 pagini

ISBN 978-606-8639-02-4

Loreley și visul

IMG

Poezia lui Petru Jipa se întrupează din amintiri. Din trăirile ce au trecut spre apusul din apus precum un vapor ce lasă în urmă siaje ale iubirii unice, minunte. Căci, și la umbră de-ntuneric, iubirea, ea, e cea mai stăpână. Poeziile din acest volum sunt aidoma pânzelor de velă întinse în suflul mări. Aici „focul săgeții” dedicat unei frumoase cu ochi verzi, mai încolo „gabierul mare” ca nod central al cărții de navigație printre metafore, dincolo un „foc mic” ori o „velă în cruce”, un „zburător mare” insuflând forță în metaforele versului, iar undeva, pitit printre pagini, aidoma suratelor de velă și de rimă, „velestraiul drăculeț”… Toate pânzele-filă prin care Loreley ne poartă pe un ocean al visării sunt arborate între catargele din prora și pupa iubirii de viață, oferind cititorului viziunea Marelui pavoaz dedicat de autor trăirii.

Îmbarcați-vă dară pe corabia de metafore Loreley și porniți într-o aventură pe coama de spumă a mării de metafore mărginite doar de nemărginire. Amarați firul sufletului în porturile de amintiri propuse de autor la fiecare pagină și revedeți-vă pe voi, călătorii de Peste un țărm…!

Lăsați-vă gândul pe dor să legene, înturnându-vă spre casă. Spre acel acasă al celor dintâi iubiri. Și mulțumiți zeilor din mări că priviți, că iubiți, că aveți…

Spre iubire purtați Iubire și zbateți-vă spre înălțimi pentru a cuprinde „între iubiri sau adiere” zborul. Căci, și de nu suntem zei, avem cuvântul ca un rug. Și doar Dincolo de târziu este prezentul. Iar așa cum autorul își impune Să cer tot de la cer, tot așa își îndeamnă și cititorul să caute întregul iubire până când va fi căzut apusul din apus. Iubiți dară până când Frumosul din frumos devine o pată pe a voastra retină, până când noaptea din voi vă v-a durea. Și ancorați într-o pată de soare până când umbra soarelui vă v-a vorbi. Iar Din cenușă și stele iubiți și iubirea cea mai iubită, Țara. Și să nu tăceți, căci sunteți pe tărâmul unui Dac. Autorul își cuprinde cuvântul într-o albie de râu ce curge printre stele, navigând pe metafore precum zborul unui pescăruș înlăcrimat spre un atol de rouă

Navigați pe rimele lui Petru Jipa… Navigați până ce frumosul se va fi adunat în colb de gheață, până ce amintirea se va fi scufundat în amintire, până ce atât de târziu se va fi făcut dimineață.

Cezar Adonis Mihalache,

scriitor, editor

pozie, 128 pagini

ISBN 978-606-8639-01-7